Posted in Must read, Recenzie

Mini recenzie Cinder de Marissa Meyer Editura Epica

Cinder

de Marissa Meyer

Sinopsis: La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre cetateni. Din spatiu, un popor lunar nemilos priveste cu atentie, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete…

Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise.

Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om.

Pentru mine Cinder a fost ceva nou, fiind prima repovestire a unui basm pe care am citit-o eu. A fost o carte usoara si scurta, pe care am terminat-o in mai putin de o zi pentru ca nu am putut sa o las jos din mana. Trebuie sa recunosc ca acest fantasy impletit cu SF-ul si distopia ma intriga. Autoarea a facut o treaba excelenta in a-si pune semnatura pe povestile preluate si facandu-le ale ei.

Am iubit scrisul Marissei Myer si lumea pe care a creat-o, iar intreaga poveste a fost intr-adevar magica si plina de imaginatie. Cinder este o protagonista uimitoare, pe care nu am gasit-o deloc enervanta. I-am adorat sarcasmul si umorul, iar ea este cea care pune un twist asupra povestii, ceea ce o face unica. Este un personaj care evolueaza usor pe parcursul firului narativ si abia astept sa vad in ce punct va ajunge aceasta la finalul seriei.

Antagonista, Regina Levana este, pai…o urasc din toata inima mea. Si asta este exact ceea ce imi doresc de la un antagonist. Nu imi place sa citesc despre raufacatori care nu sunt intelesi sau poate nu chiar atat de rai, imi plac cei care au sete de sange, care au un egoism salbatic.

Ceea ce nu m-a surprins a fost finalul. Avand in vedere toate cartile pe care le-am citit deja prevad anumite plot twist-uri, acesta nelasandu-ma surprinsa. Dar cu toate acestea, cartea mi s-a parut la fel de placuta si abia astept sa citesc Scarlet.

Va recomand cu toata inima aceasta carte, mai ales daca sunteti noi in lumea cititului.

Cinder poate fi gasita si la noi la editura Epica.

Posted in Must read, New

Fragment exclusiv din Imperiul Furtunilor de Sarah J Maas curand la Editura Rao

Biblioteca RAO

DE ACEEAŞI AUTOARE:

Seria Tronul de cleştar :

  • Tronul de cleştar
  • Diamantul de la miezul nopții
  • Moştenitoarea focului
  • Regina umbrelor

 

 

Seria Regatul spinilor şi al trandafirilor

  • Regatul spinilor şi al trandafirilor
  • Regatul ceții și al furiei

 

SARAH J. MAAS

Imperiul furtunilor

 

 

Pentru Tamar, campioana mea, zână bună

și cavaler în armură strălucitoare.

Îți mulțumesc pentru că ai crezut în această serie

de la prima pagină.

imperiul furtunilor 3d

 

AMURG

 

 

Tobele din oase răsunară peste povârnișurile crestate ale Munților Negri la asfințitul soarelui. Din deschiderea stâncoasă în care cortul ei de război gemea bătut de un vânt uscat, prințesa Elena Galathynius urmărise toată după-amiaza cum armata temutului lord traversa munții în valuri întunecate. Soarele dispăruse de mult, iar focurile de tabără ale inamicilor licăreau peste munți și văi ca o mantie de stele. Erau atât de multe focuri acolo – în comparație cu partea de vale unde se afla ea. Nu avea nevoie de darul urechilor ei Fae ca să audă rugăciunile tăcute și rostite ale armatei sale de oameni. În ultimele câteva ore, și ea se rugase de câteva ori, cu toate că știa că nu aveau să primească vreun răspuns la rugăciune. Elena nu se gândise niciodată la locul în care ar fi putut să moară – nu se gândise niciodată că ar fi putut să fie atât de departe de stâncile înverzite din Terrasen. Că era posibil ca trupul să nu-i fie ars, ci devorat de bestiile îngrozitorului lord. Că ar fi putut foarte bine să nu existe niciun semn care să spună lumii unde căzuse o prințesă a Terrasenului. Nu avea să existe niciun semn pentru niciunul dintre ei.

– Trebuie să te odihnești, se auzi dintr-odată, în spatele ei, vocea aspră a unui mascul ce străjuia intrarea în cort.

Elena se uită peste umăr, păru-i argintiu și desfăcut agățându-se de numeroşii solzi de piele ai armurii. Privirea întunecată a lui Gavin era îndreptată spre cele două armate care se întindeau, spre fâșia neagră de demarcație pe care nu puteau s-o încalce prea curând. Cu tot discursul său despre odihnă, Gavin nu-și scosese armura când intrase în cortul lor, acum câteva ore. În cele din urmă, cu hărțile în mâini, dar deznădăjduiţi, conducătorii lui de război ieșiseră din cort, cu doar câteva minute mai devreme. Ea le  simțea frica. Disperarea. Pașii lui Gavin abia se auziră pe pământul uscat și pietruit când se apropie de postul ei singuratic de veghe, aproape fără zgomot, mulțumită anilor de hoinărit prin sălbăticia sudului. Elena înfrunta din nou imaginea nenumăratelor focuri inamice.

– Forțele tatălui tău ar mai avea sorți de izbândă, spuse el cu o voce răgușită.

Speranță deșartă. Auzul ei de nemuritoare captase fiecare cuvânt din orele de dezbateri aprinse din cortul aflat în spatele lor.

– Valea aceasta este acum o capcană a morții, spuse Elena.

Însă ea îi condusese aici pe toți. Gavin nu răspunse.

– Nu-ți mai face iluzii, continuă Elena, va fi scăldată în sânge.

Războinicul rămase tăcut. Pentru Gavin, era atât de neobişnuit să fie calm. Niciun licăr al ferocității necontrolate nu strălucea în ochii mari, iar părul castaniu și zburlit îi atârna pe umeri. Ea nu își amintea când vreunul dintre ei făcuse ultima oară baie. Gavin se întoarse spre ea cu acea apreciere sinceră pe care i-o arătase din clipa în care îl întâlnise prima dată în sala tatălui ei, în urmă cu aproape un an. Parcă trecuse o eternitate de atunci. Fusese un timp atât de diferit, o lume atât de diferită – când tărâmurile erau încă pline de cântec și de lumină, când magia nu începuse să pâlpâie în umbrele tot mai mari ale lui Erawan și ale soldaților lui demonici. Ea se întreba câtă vreme avea să mai reziste Orynthul de îndată ce măcelul de aici, din Sud, se va fi încheiat. Se întreba dacă Erawan avea să distrugă mai întâi palatul strălucitor al tatălui ei din vârful muntelui sau să incendieze biblioteca regală – să ardă sufletul și conştiinţa unei epoci. Iar apoi să-i ardă oamenii.

– Soarele o să răsară abia peste câteva ore, spuse Gavin mişcându-şi gâtul. Ai suficient timp să încerci să fugi.

– Ne-ar sfâșia în bucăți înainte ca noi să eliberăm trecătorile…

– Nu „noi“. Tu. Lumina focului aruncă pe fața lui bronzată un licăr de ușurare. Tu singură.

– Nu-mi voi abandona oamenii. Degetele ei le atinseră pe ale lui. Şi nici pe tine.

Gavin nu se clinti.

– Nu ai cum să eviţi ziua de mâine. Şi nici vărsarea de sânge. Ai auzit ce a spus mesagerul – știu că ai auzit. E un adevărat măcel în Anielle. Aliații noștri din Nord au dispărut. Armata tatălui tău este prea mult în urma noastră. O să murim toţi înainte să răsară soarele.

– Oricum, într-o bună zi o să murim toţi.

– Nu. Gavin îi strânse mâna. Eu am să mor. Oamenii de acolo – şi ei or să moară. În luptă sau de bătrâneţe. Dar tu… Se uită la urechile ei delicate și ascuțite, moștenite de la tatăl său. Ai putea trăi secole. Milenii. Nu renunța la asta pentru o luptă pierdută.

– Prefer să mor mâine decât să trăiesc o mie de ani ca o laşă.

Gavin fixă din nou valea cu privirea. Se uită la oamenii lui, ultima linie de apărare împotriva hoardei lui Erawan.

– Treci în spatele liniilor tatălui tău, spuse el tăios, și continuă lupta de acolo!

Ea înghiți în sec.

– Nu ar avea niciun rost.

Întorcând încet capul, Gavin se uită la ea. Și, după toate aceste luni, după tot acest timp, ea mărturisi:

– Puterea tatălui meu slăbește. De câteva decenii se apropie de moarte. Cu fiecare zi, lumina Malei se stinge în el. Nu poate să-i facă față lui Erawan și să câștige. Ultimele cuvinte ale tatălui ei, înainte de a o trimite în această încercare sortită cu luni în urmă, fuseseră: „Soarele meu apune, Elena. Trebuie să găsești o cale să te asiguri că al tău nu va înceta să răsară.“

Gavin se albi la faţă.

– Ai ales să-mi spui asta acum?

– Am ales să-ți spun acum, Gavin, deoarece nici pentru mine nu mai există nicio speranță – fie că fug în seara asta, fie că voi lupta mâine. Continentul o să cadă.

Gavin se mișcă spre zecile de corturi de pe afloriment. Spre prietenii lui. Prietenii ei.

– Niciunul dintre noi nu are cum să evite ziua de mâine, spuse el.

Și felul în care rosti cuvintele, cu vocea spartă, şi strălucirea din ochii lui o făcură să îl mai ia o dată de mână. Niciodată – nici măcar o dată în toate aventurile lor, în toate ororile pe care le înduraseră împreună – nu îl văzuse plângând.

– Erawan o să câştige și o să conducă ținutul ăsta, ca pe toate celelalte, pentru totdeauna, șopti Gavin.

Soldații se agitau în tabăra de dedesubt. Bărbați și femei șoptind, înjurând, plângând. Elena identifică sursa groazei lor – tocmai din cealaltă parte a văii. Rând pe rând, ca și când o uriașă mână întunecată le-ar fi măturat, focurile taberei stăpânului groazei se stinseră. Tobele de oase bătură mai tare. În sfârșit, sosise şi el. Erawan însuși venise să supravegheze ultima înfruntare a armatei lui Gavin.

– Nu vor aștepta răsăritul, spuse Gavin, întinzând o mână tremurândă spre teaca în care sabia Damaris îi stătea la şold. Însă Elena îl prinse de braț, mușchii lui tari fiind ca granitul sub armura din piele. Erawan sosise. Poate că zeii erau îndurători încă. Poate că sufletul înflăcărat al mamei ei îi convinsese. Se uită cu atenţie la chipul sălbatic și dur al lui Gavin – la chipul pe care ajunsese să-l prețuiască mai mult decât pe oricare altul – şi spuse:

– Nu o să câştigăm lupta asta şi nici războiul ăsta. Corpul îi tremura abţinându-se să se ducă la generalii lui, dar o respectă, ascultând-o. Amândoi învăţaseră să se respecte, chiar dacă nu le fusese deloc uşor. Elena își ridică degetele de la mâna liberă în spaţiul dintre ei. Magia brută din venele sale dansa acum, transformându-se din foc în apă, în lujeri răsuciţi de gheață sfârâitoare. Nu un abis ca al tatălui ei, ci o magie schimbătoare și vioaie. Oferită în dar de mama ei.

– Nu o să câştigăm războiul ăsta, repetă Elena, chipul lui Gavin strălucind în lumina puterii ei brute. Dar putem să-i amânăm deznodământul pentru un timp. Pot să traversez valea într-o oră sau două. Ea își strânse degetele în pumn și îşi opri magia. Gavin se încruntă.

– Elena, este o nebunie! E sinucidere! Locotenenții lui or să te prindă înainte să apuci să te strecori printre linii.

– Exact. Or să mă ducă direct la el, acum că a venit. Or să mă considere un prizonier de valoare – nu asasina lui.

– Nu. Un ordin și o rugăminte.

– Ucide-l pe Erawan şi bestiile lui or să intre în panică! Suficient de mult timp pentru ca forțele tatălui meu să sosească, să se unească rapid cu ce mai rămâne din ale noastre și să zdrobească legiunile  inamice.

– Spui „ucide-l pe Erawan“ ca și când ar fi o sarcină ușoară. Este un rege Valg, Elena! Chiar dacă te duc la el, o să te subjuge voinței lui înainte să poți face vreo mișcare. Inima îi bătu mai puternic, dar spuse forțat cuvintele.

– De aia… Nu-şi putea stăpâni tremurul buzelor. De aia am nevoie  să vii cu mine în loc să lupți cu oamenii tăi. Gavin o fixă cu privirea.

– Deoarece am nevoie… Lacrimile i se prelingeau pe obraji. Am nevoie să-i distragi. Trebuie să tragi de timp ca să trec de apărarea interioară. Tot aşa cum prin lupta de a doua zi aveau să câștige timp. Pentru că Erawan s-ar fi îndreptat mai întâi spre Gavin. Spre războinicul care fusese un bastion împotriva  forțelor Stăpânului Întunericului atât de mult timp, care se luptase cu el când nimeni altcineva nu ar fi făcut-o… Ura lui Erawan pentru prințul uman rivaliza doar cu cea pentru tatăl ei. Gavin o studie îndelung, apoi întinse mâna ca să-i șteargă lacrimile.

– Nu poate fi ucis, Elena! Ai auzit ce a șoptit oracolul tatălui tău.

Ea dădu aprobator din cap.

– Știu.

– Și chiar dacă am reuși să-l stăpânim – să-l prindem… Gavin se gândi la cuvintele ei. Știi doar că nu facem altceva decât să îndreptăm războiul spre altcineva – spre oricine va conduce ținuturile astea.

– Războiul ăsta, spuse ea încet, este doar a doua mutare dintr-un joc jucat încă din vremurile antice, de dincolo de mare.

– Îl amânăm pentru ca altcineva să-l moștenească, dacă o să fie eliberat. Iar asta nu o să îi salveze pe soldații de acolo de la măcelul de mâine.

– Dacă nu acționăm, nu o să aibă cine să moștenească războiul ăsta, spuse Elena. Îndoiala juca în privirea lui Gavin. Chiar și acum, insistă ea, magia noastră scade, zeii noștri ne abandonează. Fug de noi. Nu avem aliați Fae în afară de cei din armata tatălui meu. Iar puterea lor, ca și a lui, scade. Totuşi, poate că, atunci când se va face a treia mișcare… poate că jucătorii din jocul nostru neterminat vor fi diferiți. Poate că o să fie un viitor în care Spiridușii și oamenii or să lupte împreună, unindu-şi forţele. Poate că or să găsească o cale să pună capăt războiului. Aşadar, o să pierdem bătălia asta, Gavin, spuse ea. Prietenii noștri or să moară pe câmpul de luptă, iar noi o să recurgem la o diversiune ca să-l prindem pe Erawan, aşa încât Erilea să poată avea un viitor. El strânse din buze, cu ochi mari, ca de safir.

– Nu trebuie să știe nimeni, spuse ea, cu vocea spartă. Chiar dacă reușim, nimeni nu trebuie să știe ce facem.

Îndoiala îi brăzda riduri adânci pe chip. Ea îl apucă mai strâns de mână.

– Nimeni, Gavin!

Agonia îi traversă faţa, însă el dădu aprobator din cap. Ținându-se de mână, scrutară întunericul ce învăluia munții, tobele din oase ale stăpânului groazei auzindu-se ca nişte ciocane care băteau fierul. Prea curând, sunetele tobelor aveau să fie acoperite de țipetele soldaților muribunzi. Mult prea curând, valea avea să fie traversată de râuri de sânge.

– Dacă facem asta, trebuie să plecăm acum, spuse Gavin şi îşi îndreptă din nou atenţia spre corturile din apropiere. Fără să ne luăm rămas-bun. Fără alte cuvinte. Mâine am să-i ordon lui Holdren să conducă. El o să ştie ce să le spună celorlalți. Ea dădu din cap, iar gestul fu o confirmare suficientă. Gavin nu o mai ţinu de mână şi se îndreptă spre cel mai apropiat cort de al lor, spre locul unde, probabil, dragul lui prieten și cel mai loial războinic profita de ultimele sale ore cu noua soție. Elena își întoarse privirea în altă parte, înainte ca Gavin să-și așeze pe umeri armura grea, trecând prin clapele grele. Se uită peste focuri, dincolo de vale, spre întunericul coborât în partea cealaltă. Ar fi putut să jure că şi el se uita la ea, că auzea miile de pietre de tocilă în timp ce bestiile stăpânului groazei își ascuțeau ghearele unse cu otravă. Își ridică privirea spre cerul pătat de fum, fuioarele despărțindu-se pentru o clipă, ca să dezvăluie o noapte înstelată. Stăpânul Nordului licări spre ea. Poate ultimul dar al Malei pentru ținuturile acestea – cel puţin, în era asta. Poate o mulțumire pentru Elena și un fel de rămas-bun. Deoarece, pentru Terrasen, pentru Erilea, Elena ar fi pătruns în întunericul etern ce se furişa peste vale ca să obțină o șansă pentru toţi. Pe un fuior de fum care se ridica din vale, Elena trimise o ultimă rugă, pentru ca urmașii nenăscuți ai nopții, moștenitorii poverii care aveau să condamne sau să salveze Erilea, să o ierte pentru ce urma să facă.

Posted in Recenzie

Review Blind love by Kelly Elliott / Piatkus Books

Blind Love

by Kelly Elliott

Harley and I had our whole lives planned out, until her plans changed, and those plans didn’t include me.

After years spent trying to get the love of my life out of my head and repair my too-damaged heart, I thought I was finally moving on…but life sure has a funny way of letting you know when those best-laid plans are about to be turned upside down.

My entire world was rocked when Harley unexpectedly moved back to Oak Springs. Every miserable moment I’d spent trying to get over her and every hour I’d wasted trying to erase her from my life came back to haunt me the minute she walked into my office, fear in her eyes, and asked me for help. Would I…or better yet, could I walk away from her this time after all that she had put me through?

What I really needed to know is would I be able to forge ahead with the future I had so meticulously planned—one that didn’t include Harley—or will her return finally open my eyes to a future full of endless possibilities?

img_4676

 

Loved Tripp and Harley’s story. Their love really shined through in every interaction they had. I loved that it was finally explained why she left and I loved that she became such good friends with the rest of theParker women. The Chloe moments were fantastic and cute, fun as usual. Even though I am really looking forward to Trevor’s book now more than ever. I am really starting to anticipate Cord’s story too and I am hoping a family members secret is revealed in that story.

Kelly Elliott has such a way of creating beautiful characters it is so easy to love them. From the start, the Parker family have become a favorite for this reader and seeing they are happily ever after and which Parker sibling will fall was awesome. Tripp was a goner from the beginning and though he is easy to hate in the beginning we see he is also just a man deeply in love. Cannot wait for Cord and Trevor’s story and see how they will try to escape the matchmaking when it comes to Mama Parker.

As always, Kelly Elliott did not let us down in this series. The Parker brothers are sexy and hard headed and Tripp proved he lives up to the Parker name. If you love easy flowing can’t put your book down till it’s finished kind of series, this Cowboy and Angels series is the one for you! Believe me, once you start this book you will not put it down until you have finished. One hell of a must read!

Thank you , Piatkus Books.

Posted in Must read, Recenzie

Review Good luck charm by Helena Hunting / Piatkus Books

The Good Luck Charm

By Helena Hunting

Synopsis: Lilah isn’t sure what hurt worse: the day Ethan left her to focus on his hockey career or the day he came back eight years later. He might think they can pick up just where they left off, but she’s no longer that same girl and never wants to be again. 

 

Ethan Kane wants his glory days back. And that includes having Lilah by his side. With her, he was magic. They were magic. All he has to do is make her see that. 

 

Just when Lilah might finally be ready to let him in, though, she finds out their reunion has nothing to do with her and everything to do with his game. But Ethan’s already lost her once, and even if it costs him his career, he’ll do anything to keep from losing her again.

img_4674

Lilah is having the worst day ever. After being hit with one bad thing after another, she doesn’t think it could get any worse. But it can and it does. On her way out of the hospital at the end of her shift, she learns that the man who has been an important father figure to her since she was young has suffered a stroke. Rushing to his beside she never anticipated running into his son. The boy who broke her heart. The boy who is no longer a boy.

This is all too much. I’ve already taken too many punches to the heart today. And in this moment I feel like I’ve barely recovered from the punch he delivered eight years ago.

Ethan made a decision when he was a teenager that he has to live with. Now he’s back in town and wants to explain the situation. He finds himself drawn to her as he was in the past, his feelings still very real. He flips Lilah’s life upside down once again as he makes his way back into her world and it seems like the universe is trying to bring them together. Is there a second chance for these childhood sweethearts, or is the past too painful to overcome?

Second chance romances are some of my favorite stories and The Good Luck Charm has all the makings of a good one. This story has humor, heart, and heat, a whole lot of depth, and is full of feels. The plot is well developed and I enjoyed the twists and turns the story takes. I also really loved the characters. Lilah and Ethan are real and relatable, and I enjoyed watching their story unfold.

Lilah was awesome. She was a hardworking, determined woman who refused to give up her dream even if she got a little lost along the way. My heart broke when hers did and I understood why she had to guard her heart, especially when Ethan walked back into her life.

I fear my heart remembers loving him more than it remembers how he broke it.

Ethan was a wonderful hero but he was far from perfect. His choices in the past broke me. I wanted to scream at him but I felt his own heartache clear as day. He had to come a long way before he could fully grasp who Lilah really is to him.

I know now why I never found anyone else who compared to her, why she never let me go because she’s meant to be mine just as I’m meant to be hers.

This story is deeper than I expected and the emotion is solid. I felt it all. My heart hurt along with theirs and everything they went through. The heartache and regret are forefronts but the love was there too, hidden behind the pain. It began as a young love but it was a real love. It is so clear that the connection was never severed even when their hearts were broken. They are intense, passionate, and downright HOT together.

I really enjoyed watching them open up as they reacquaint themselves with each other. They go on a journey and must find themselves before they can ever truly love without conditions. The character growth and self-discovery is well written and I loved watching them accept the difficult realizations that come to light as they grew closer.

Past and present are merging, and I don’t know how to separate them.

I felt the insecurities and vulnerabilities as they accept what’s best for them as a couple and individually. Learning to balance everything in their lives, I could imagine the story playing out in my mind as I turned the pages. The issues that arise are believable and I feel the resolution was well done. There was no added angst for the sake of angst and I appreciated it.

Overall, The Good Luck Charm was an entertaining, emotional read that will make you believe in second chances, and I loved it.

 

Thank you, Piatkus Books, for the book.

Posted in Must read, Musthave, Recenzie

Review Kiss of Deception by Mary E Pearson

 

Review The
Kiss of Deception (The Remnant Chronicles #1) by Mary E. Pearson

 

Synopsis: A princess must find her place in a reborn
world.

She flees on her wedding day.She steals ancient documents from the Chancellor’s secret collection.

She is pursued by bounty hunters sent by her own father.

She is Princess Lia, seventeen, First Daughter of the House of Morrighan.

The Kingdom of Morrighan is steeped in tradition and the stories of a bygone
world, but some traditions Lia can’t abide. Like having to marry someone she’s
never met to secure a political alliance.

Fed up and ready for a new life, Lia flees to a distant village on the morning
of her wedding. She settles in among the common folk, intrigued when two
mysterious and handsome strangers arrive—and unaware that one is the jilted
prince and the other an assassin sent to kill her. Deceptions swirl and Lia
finds herself on the brink of unlocking perilous secrets—secrets that may
unravel her world—even as she feels herself falling in love.

Rating: 4.5/5
stars
Genres: high fantasy,
romance, adventure, young adult
My thoughts:
Hello there, instant book obsession.

Hello there, instant need for sequel.

Hello there, instant love for Rafe and Kaden.

I welcome you all with open arms, because I brought this upon myself by reading
The Kiss of Deception.

Gods above, this book is unputdownable deliciousness and it is
totally worth the raves and hype. So this review won’t exactly be a review —
my lips are sealed and my hands tied because I’d hate to give anything away
from the glorious slow-burn and anticipation this novel sparks. I’ll just be
vague and I’ll ramble and I’ll gush and I’ll fangirl. I probably won’t even
make much sense because I’m this close to turning into a pile of mush and I’d
suggest you go with the flow and stop hunting for clues to why this book is
awesome. It just is. Now I need to breathe.
“Today was the day a thousand
dreams would die and a single dream would be born.”
The aspect that told me that I’ll have a fine time reading
TKoD was actually its first line. Shattering dreams and forging new ones is my
guilty pleasure and when a girl manages to accomplish that by fleeing on her
wedding day, to say that I’m completely enraptured would be an understatement.
This girl is strong, compassionate and unyielding. Lia, as
she likes to be called, is an independent and fierce young woman who happens to
be the princess of The Kingdom of Morrighan being sent off to marrying Prince
of Dalbreck, a neighbor-hooding land, to set an alliance. What happens from
then on is a true testament to the girl’s desire for free-will and simplicity.
Her adventure is fascinating and it depicts wonderfully both
the delightful and awe-inspiring elements Pearson has created in this universe,
but also the sorrowful, darker and merciless ones. Coupled with an exquisite
world-building that teases us with the lovely Terravin, hellish Cam Lanteux and
everything in between, we are assured that the world portrayed is far from
perfect and just, but also full of miracles, wonders and almost magical
possibilities.
“I see only reminders that
nothing lasts forever, not even greatness.”

“Some things last.”

I faced him. “Really? And just what would that be?”

“The things that matter.”

In this regard, I have only words of approval. The spin on the
fantasy the author wove through the plot sucked me right in with a teasing
flavor that ensures the next installments will provide a fair amount of
kick-ass developments in this area. At the same time, the mythology and
historical background Pearson offered only amplified the feeling that the
possibilities where this story could be taken are endless. I’m quite psyched to
see what it is headed towards.
My one slight complaint would be — as obvious from my read
stats — the lack of action in the beginning. TKoD is the kind of read that
keeps building and building (including the romance department, ahem) until a
high note is achieved, leaving you awfully satisfied even though you didn’t see
a whole lot of fights and bloody corpses. The author throws you bits and pieces
of violence and gut-wrenching scenes, enough to cut the story with cold, hard
edges and imprint it with the necessary dangerous atmosphere. It still allows
you to breathe and analyze, but somehow it traps you in and blocks every
attempt at enjoying the book as a light, heartwarming story even though these
nuances are present. It’s still high fantasy, after all.
The topic I’ve avoided and I’m certain you’ve been waiting
for — the romance. I’m sure you’ve heard some things about it as I’m sure you
know there’s a love triangle. There is, in fact, a love triangle and I’m going
to bluntly say that it is brutal. Expect deception. Expect swoons. Expect
secrets. Expect stomach butterflies and sighs. Expect sexiness and intensity. 
Expect everything, because with
the plethora of twists (the holy shit kind; Bravo, Pearson!) you’ll love both
the boys vying for Lia’s heart even if one of them will crush your heart in the
process. The betrayal is bittersweet, somewhat understandable because it
tethers the line between love and duty and there’s never an easy way to choose
the one most powerful.
“And if one can’t be trusted in
love,” I added, “one can’t be trusted in anything.”
However, I did pick my favorite and I’m honestly intrigued
how (or whether) the author will try to sway my opinion in the follow-up, since
the tables have turned and the true faces behind the masks were unveiled,
leaving us judging humanly flaws dead on, which is never an easy feat.
“When I’m not with you, I wonder
where you are. I wonder what you’re doing. I think about how much I want to
touch you. I want to feel your skin, your hair, run every dark strand through
my fingers. I want to hold you, your hands, your chin.” His face drew nearer,
and I felt his breath on my skin. “I want to pull you close and never let you
go,” he whispered.”
Some other aspects I’d like to applaud would be: the
presence of strong, well-defined secondary characters I haven’t expected —
especially Pauline; the bravery to kill us a little by making us love a certain
character we haven’t deeply explored in order to have the chance to do so
chopped away; the balanced pace that, considering its lulls, allowed the
plotline to move along nicely and, of course, the gorgeous capability of Mary
E. Pearson of weaving such an enchanting tale.
Now I honestly don’t know what I’m going to do until The Heart of Betrayal comes out in a few
months. I’m quite obsessed. Consumed. Bewitched. An ARC would come in handy (am
I being subtle enough?).
Hopefully, you’ll pick this book up and hopefully, you’ll
enjoy it as much as I did. The Kiss of
Deception
is a grand example of how a well-written novel can perfectly
blend elements of original fantasy, electrifying love and thrilling stakes. In
a game of hide and seek, there’s a possibility you might get lost forever, but
true beauty unravels when you fight with everything you’ve got to find the path
where you belong, just like Lia — and that’s why my admiration for her story
currently knows no bounds.
ENJOY! ❤

 

Posted in New

Lansare Care dintre noi de Chris Simion

Chris Simion-Mercurian, cunoscuta regizoare și autoare, lansează volumul CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US, un proiect special realizat împreună cu prietena ei Cătălina Flămînzeanu, fotograf, și publicat la Editura Trei. Dialogul dintre cele două artiste va fi moderat de Magdalena Mărculescu, director editorial TREI.

Evenimentul va avea loc marți, 2 octombrie 2018, de la ora 19.00, în cafeneaua librăriei Cărturești Verona.

CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US este experiența majoră-magică a lui Chris după ce a primi recent diagnosticul de cancer și, în loc să închidă fereastra, a deschis-o larg. Albumul a început ca o joacă între ea și Cătălina, devenind pe parcurs un joc între ea și toată lumea. Chris vede paharul plin și când acesta e gol și scoate din orice suferință sensul, latura izbăvitoare: „Am ieșit pe plus, acest diagnostic mi-a reamintit ce e esențial. Am primit această «boală» ca pe un dar. Nu ca pe o nenorocire. Și am simțit neîncetat că Dumnezeu e cu mine.“

Chris Simion-Mercurian (n. 1977) este absolventă a două facultăți din cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ (teatrologie în 1999 și regie teatru în 2004). A publicat nouă cărți, printre care Ce ne spunem când nu ne vorbim, 40 de zile, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la Mine și Imperativele adolescenței, toate la Editura Trei. În teatru este recunoscută drept o regizoare cu o viziune modernă, inedită și cu un curaj estetic rar. Este inițiatoarea Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD și a proiectului Grivița 53 / G 53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ.

Cătălina Flămînzeanu (n. 1979) este absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Pasionată de portretistică și fotografie de teatru, este fotograful oficial al Festivalului UNDERCLOUD. A realizat expozițiile „FotografIE cu IE“ și „Mama. Eseu despre iubire“. Convinsă că emoțiile nu cad niciodată în banalitate, Cătălina știe să creeze, pentru cel aflat în fața aparatului foto, acel moment unic de încredere și, totodată, de vulnerabilitate.