Posted in Must read, Musthave, Recenzie, Recomandare

Review An Anonymous Girl by Greer Hendricks & Sarah Pekkanen


The next novel of psychological suspense and obsession from the authors of the blockbuster bestseller The Wife Between Us

Seeking women ages 18–32 to participate in a study on ethics and morality. Generous compensation. Anonymity guaranteed. 

When Jessica Farris signs up for a psychology study conducted by the mysterious Dr. Shields, she thinks all she’ll have to do is answer a few questions, collect her money, and leave. But as the questions grow more and more intense and invasive and the sessions become outings where Jess is told what to wear and how to act, she begins to feel as though Dr. Shields may know what she’s thinking…and what she’s hiding. As Jess’s paranoia grows, it becomes clear that she can no longer trust what in her life is real, and what is one of Dr. Shields’ manipulative experiments. Caught in a web of deceit and jealousy, Jess quickly learns that some obsessions can be deadly.

From the authors of the blockbuster bestseller The Wife Between Us comes an electrifying new novel about doubt, passion, and just how much you can trust someone.

Last year I had the opportunity to secure via NetGalley and read an advance e-copy of The Wife Between Us, a much-anticipated psychological thriller that once it was published, it quickly climbed up The New York Times Best Seller list. While it was not exactly a read to my taste, a standpoint with which I have been very much in the minority, I foresaw the success of the book and it sparked my curiosity about the subsequent releases of the interesting writing duo formed by Greek Hendricks and Sarah Pekkanen. Having noticed the Read Now feature of An Anonymous Girl on NetGalley, I jumped at the opportunity of reading this new novel of suspense penned by these two authors in advance. I would therefore consider myself a lucky reader for a second time in a row.

An Anonymous Girl is a forthcoming title by Greer Hendricks in collaboration with Sarah Pekkanen, set for publication at the start of 2019. It is a solid follow-up to the much-discussed and twisted The Wife Between Us, a tension-packed, slow-burning psychological thriller that is a neat and overarching representation of this genre characteristics. An Anonymous Girl is a well-structured and coherent piece of writing, with the suspense permeating every chapter of the book and the mystery unraveling gradually so as to give the reader time to make their own suppositions. I thought the revelations had been incorporated into the narrative more smoothly and in a less labyrinthine fashion as contrasted with The Wife Between Us, which had been almost entirely based on a plethora of twists. I personally took to this different avenue utilized by the authors in An Anonymous Girland I was not bothered by the predictability of some of the plot points. One aspect of this book that stands out and is to my liking and did not characterize the debut publication of this writing duo is that An Anonymous Girl succeeds in delivering high quality suspense and being psychologically intricate without depending upon a convoluted narrative structure.

The subject is without a doubt well-researched and thought-provoking and distinguishes this psychological thriller. I enjoyed the occasional references to real-life psychological experiments and studies. The story is told in the first person, from two alternate perspectives. While being on the job, Jessica Farris, a makeup artist living in New York, finds out about a study on ethics and morality searching for female respondents to participate in a questionnaire in exchange for a 500-dollar payment. Enticed by the prospect of easy money and knowing the client she is attending to is unlikely to partake in the study, Jessica surreptitiously gets the details from the client’s phone and arrives at the premises the next day to take the survey. The questions she has to answer are very personal and a bit peculiar, unlike what she expected initially from the study.

Could you tell a lie without feeling guilt?

Have you deeply hurt someone you care about?

After the conclusion of the participation in the questionnaire, Jessica is invited to take part in the research repeatedly with further compensation. From then on, her involvement in the study expands and the tasks do not limit to only survey completion any more. Jessica also comes face to face to Dr. Shields, an enigmatic and respected female psychiatrist, in charge of the study she is part of and the second narrator of the novel. Jessica experiences contradictory thoughts: she is dubious about the increasingly bizarre assignments given by Dr. Shields as well as the reason behind the study and the money she is paid, yet she inexplicably feels drawn to her. Most of the narrative is thereby centered around the relationship establishing between Jessica and Dr. Shields.

To conclude, I read An Anonymous Girl in one day and I can hence assure you that it is an unputdownable and absorbing psychological thriller with deranged and flawed characters, whose interactions with each other constitute the basis for the finely done psychological suspense. For me it was a significantly better read than The Wife Between Us, deemed a great novel in the eyes of many readers, so I expect An Anonymous Girl to be equally well-received by the psychological thriller reading community.

I would like to thank NetGalley and St. Martin’s Press for providing me with an ARC in exchange for an honest review.


Imagini pentru 4 and a half star rating

Posted in Must read, Musthave, Recenzie, Recomandare

Review Don’t Believe It by Charlie Donlea

36296238From acclaimed author Charlie Donlea comes a twisting, impossible-to-put-down novel of suspense in which a filmmaker helps clear a woman convicted of murder—only to find she may be a pawn in a sinister game.

The Girl of Sugar Beach is the most watched documentary in television history—a riveting, true-life mystery that unfolds over twelve weeks and centers on a fascinating question: Did Grace Sebold murder her boyfriend, Julian, while on a Spring Break vacation, or is she a victim of circumstance and poor police work? Grace has spent the last ten years in a St. Lucian prison, and reaches out to filmmaker Sidney Ryan in a last, desperate attempt to prove her innocence.

As Sidney begins researching, she uncovers startling evidence, additional suspects, and timeline issues that were all overlooked during the original investigation. Before the series even finishes filming, public outcry leads officials to reopen the case. But as the show surges towards its final episodes, Sidney receives a letter saying that she got it badly, terribly wrong.

Sidney has just convinced the world that Grace is innocent. Now she wonders if she has helped to free a ruthless killer. Delving into Grace’s past, she peels away layer after layer of deception. But as Sidney edges closer to the real heart of the story, she must decide if finding the truth is worth risking her newfound fame, her career . . . even her life.

This is the first time I have read a publication by Charlie Donlea and it will certainly not be the last. As a reader and book reviewer, I think that it is very satisfactory to come into contact with the work of an author for the first time and subsequently be speechless and very appreciative of the delivered content. I have remarked that many of my Goodreads friends have been impressed with the novels of Donlea and written enthusiastic reviews so I did not hesitate to request an advance copy of Don’t Believe It when I found the title available on NetGalley. In truth, I started this book completely unaware of its storyline, without having read the synopsis. This was to my advantage since I have had the opportunity to fully experience and react accordingly to the phenomenal twist and turns incorporated into the narrative. I have not read a twisted and suspenseful thriller supported by an impeccable execution for a long while and therefore a 5-star rating can only do justice to Don’t Believe It.

The concept of the book is outstanding and harmonizes well with the thriller and mystery genres. Basically, the narrative builds around a true crime documentary TV series titled The Girl of Sugar Beach, which is filmed and broadcast weekly at the same time as the reader progresses through the chapters of the novel. In this regard, many chapters contain fragments of the interviews and investigations to feature in the documentary. Ten years ago, Grace Sebold, a fourth-year medical student from the US, was convicted of first-degree murder of her boyfriend Julian while vacationing together in St. Lucian, a luxurious Caribbean island where she was invited to attend the wedding of her high school friends. Given that the crime had occurred on the island, the St. Lucian authorities had jurisdiction over the case and following the gathering of conclusive evidence, although with the use of questionable tactics, Grace was sentenced and imprisoned in St. Lucian. Having exhausted all of her appeals and yet convinced of her innocence, Grace reaches out to Sidney Ryan, a budding true crime documentary producer whose series had helped exonerate and release wrongly accused people from prison. After an abundance of letters from Grace, Sidney eventually shows interest in her case and is willing to produce a documentary centered around Grace’s conviction and the possible errors committed by the St. Lucian police force in solving the murder of Julian. Of course, she is also aware of the prospect of the documentary being a hit show among the American audience and thus a massive breakthrough in her career.

I believe that the author has done a fantastic job of describing realistically the experience of being a producer at a major television network. He referred to the network employees’ stress in relation to television rating, the way the series makers’ work is often subject to modification under the direction of their bosses, as well as the competition among producers who have different programmes at the network. Don’t Believe It is written in a partly procedural fashion accompanied by plenty of red herrings. My thoughts on the identity of the culprit oscillated as I moved from one chapter to another and when I finally settled on a plausible explanation, the author turned everything upside down and left me shocked and highly content with the final reveal. I also enjoyed thoroughly the open ending Donlea had opted for because it maintained the suspense until the final page.

A round of applause on my behalf for the incredibly talented Charlie Donlea and his marvelous thriller. I am surprised that Don’t Believe It has not garnered a greater amount of ratings and reviews on Goodreads since the quality of the plot is so high. I for one recommend this book to everyone loving thrillers and mysteries and the publications of the popular novelists writing in these genres.

Special thanks to NetGalley and Kensington Books for supplying me with an ARC in exchange for an honest review.


Imagini pentru 5 stars rating


Posted in Must read, Musthave, Recenzie, Recomandare

Review The Bone Garden by Tess Gerritsen


Present day: Julia Hamill has made a horrifying discovery on the grounds of her new home in rural Massachusetts: a skull buried in the rocky soil–human, female, and, according to the trained eye of Boston medical examiner Maura Isles, scarred with the unmistakable marks of murder. But whoever this nameless woman was, and whatever befell her, is knowledge lost to another time. . . .

Boston, 1830: In order to pay for his education, Norris Marshall, a talented but penniless student at Boston Medical College, has joined the ranks of local “resurrectionists”–those who plunder graveyards and harvest the dead for sale on the black market. Yet even this ghoulish commerce pales beside the shocking murder of a nurse found mutilated on the university hospital grounds. And when a distinguished doctor meets the same grisly fate, Norris finds that trafficking in the illicit cadaver trade has made him a prime suspect.

To prove his innocence, Norris must track down the only witness to have glimpsed the killer: Rose Connolly, a beautiful seamstress from the Boston slums who fears she may be the next victim. Joined by a sardonic, keenly intelligent young man named Oliver Wendell Holmes, Norris and Rose comb the city–from its grim cemeteries and autopsy suites to its glittering mansions and centers of Brahmin power–on the trail of a maniacal fiend who lurks where least expected . . . and who waits for his next lethal opportunity.

The Bone Garden is yet another example of Tess Gerritsen at her finest. It is the second standalone novel written by this author that I picked out after my experience of Playing with Fire from two years ago. While I am a big fan of the Rizzoli and Isles series, as I have emphasized in previous reviews as well as through either 4 or 5-star ratings, I am happy to tell you that the standalone books are equally good and acquaint the reader with a fairly different facet of Gerritsen’s remarkable story-telling skills.

The Bone Garden is an excellent and gripping read, a well-penned mystery taking in the medical aspects that have come to be considered the author’s hallmark, given her physician background, as well as in a partial historical look at Boston in 1830s. Temporally, the novel shifts back and forth between past and present, with the latter time period being less extensively covered, having the role to direct the focus towards past events. The historical component pays homage to Oliver Wendell Holmes, a physician renowned for his straightforward and revolutionary, hygiene-related proposition that medical practitioners should wash their hands properly before and after attending patients so that unnecessary disease transmission and subsequent deceases could be avoided. Gerritsen crafted a character mirroring Holmes at the start of the medical school and furthermore, she explored certain realities of 1830s, among which the scarcity of corpses for anatomical dissection at the American medical students’ disposal, the unlawful practices of snatching and selling cadavers for the sake of medicine and the general stigma associated with Irish immigrants. All these are conveyed in the fictional context of a series of gruesome murders as well as the menacing, mysterious interest in a newborn, motherless baby girl.

Tess Gerritsen wrote an eventful and twisted tale, featuring well-developed, likeable characters whose experiences throughout the book were riveting. She has also linked intelligently the characters to one another, which in turn resulted in a satisfying, well done denouement. My only criticism relates to the way the romance aspect from the past was carried out. Even though I anticipated the development of a romantic relationship between Norris and Rose at an early stage of the book, I thought the build-up of romance culminating in a mutual declaration of love was too sudden and slightly unrealistic, especially as regards Norris. For this reason, I will stick to a 4/4.5 rating. Finally, I highly recommend you to read The Bone Garden and everything else Gerritsen has written. She can do no wrong and has always been a safe bet for me.


Imagini pentru 4.5 stars

Posted in Must read, Musthave, Recenzie, Recomandare

Review The Hate U Give by Angie Thomas


Sixteen-year-old Starr Carter moves between two worlds: the poor neighborhood where she lives and the fancy suburban prep school she attends. The uneasy balance between these worlds is shattered when Starr witnesses the fatal shooting of her childhood best friend Khalil at the hands of a police officer. Khalil was unarmed.

Soon afterward, his death is a national headline. Some are calling him a thug, maybe even a drug dealer and a gangbanger. Protesters are taking to the streets in Khalil’s name. Some cops and the local drug lord try to intimidate Starr and her family. What everyone wants to know is: what really went down that night? And the only person alive who can answer that is Starr.

But what Starr does or does not say could upend her community. It could also endanger her life.

I am usually a little skeptical about books or TV series there is a lot of hype around. For instance, I have not read the Harry Potter novel series yet nor have I come to watch Game of Thrones. As someone who follows The New York Times Best Seller list on a regular basis, it would have been impossible not to notice the constant presence at the top of the Young Adult Hardcover category of The Hate U Give. Additionally, I have read a myriad of highly positive reviews of Angie Thomas’ debut accompanied by 5-star ratings. Having just finished yet another psychological thriller, which is my typical genre of choice, and being undecided about my next read, I settled upon The Hate U Give. Needless to say, it was the right choice and I can assure you that this book has deservedly received its literary awards as well as the overwhelming praise from critics and readers alike.

The Hate U Give is a raw, emotional and unforgettable tale about racial injustice, family, interracial friendship and relationship and the black community with all its facets. This novel raises awareness of the highly debated and controversial police brutality problem as well as presents the day-to-day interracial imbalances occurring in the life of a teenage girl of color attending a high school where everyone is white. All these subjects the author intertwined finely and objectively to one another, in my opinion, have made me dwell a lot on the differences between European countries and the US. I was born in Romania, a country where you seldom see a black person and where unfortunately, the school environment does not educate us about race, ethnicity, and interpersonal relationship. As a result, it should come as no surprise if a Romanian or other East Europeans behave awkwardly or unintentionally say something inappropriate and of racist nature when they are in the presence of a black person. On the other hand, I have been living for a year now in Belgium, which has a very diverse population and is in general open-minded. After reading The Hate U Give, I came to the conclusion that perhaps the racism and the subsequent problems that come along with it are less intense or rather less evident in some European countries than in the US. I for one feel fortunate to have the opportunity to experience and learn from eye-opening novels such as The Hate U Give. I sometimes read comments of certain people on the internet or even listen to my friends disapproving of the increasing use of themes like politics, racial, ethnic and gender discrimination, sexual orientation in the content of books, TV series, movies and the like and it pisses me off. Of course I am aware they do not always provide a good or realistic representation of the issues the world is faced with but I find them to be somewhat reflective of specific real life situations nonetheless.

The Hate U Give is one of a kind because it is a complete and coherent piece of writing. It is well-written with a first-person narrative properly tailored to be representative of the protagonist’s age. The line-up of characters is another aspect that contributes to the value and significance of this novel besides its selection of important, sensitive themes. Each and every character who is part of Starr’s life and Starr herself are nuanced, complex and well individualized. I loved the genuineness of the dialogues and relationships established between the characters. Love, empathy, devotion and all sorts of other feelings the characters showed towards one another made The Hate U Give an emotional roller coaster. This novel makes you enraged, disappointed, disgusted by the racial inequity and the ugly things that happen in the world but at the same time it also gives hope and encourages you to speak your mind. I laughed at momma Carter’s witty remarks, Sekani’s innocence and funny comments, Starr’s father’s reaction when he found out about the relationship his daughter was having with Chris, a white guy from school or the description of white people’s habits Starr and Seven gave to Chris. I appreciated the gentle manner in which the author revealed the differences in mentality among the black community, especially the members of Starr’s family, for example, the fact that Starr’s mother wanted to move out of their poor and violent neighborhood, while her father did not agree with this sentiment at first, having the feeling he would turn his back on the people of Garden Heights by leaving.

I am honestly at a loss of words when it comes to arguing why The Hate U Give is such an astounding read and it is challenging to capture all its worthy components in a few paragraphs. Although it has over 400 pages, it reads rapidly and you are likely to want to defer the end of the book. The Hate U Give is the best book I have read this year together with Little Fires Everywhere and I am impatiently awaiting the upcoming movie as well as the release of Angie Thomas’ second publication.

Rating:Imagini pentru 5 stars



Posted in Fără categorie

Orizontul albastru, WILBUR SMITH Al unsprezecelea volum din Saga Familiei Courtney La Editura Rao

Orizontul albastru, WILBUR SMITH

Al unsprezecelea volum din Saga Familiei Courtney


Bravura, romantismul și lăcomia sunt ingredientele acestei povești istorice din Africa secolului al XVIII-lea marca Wilbur Smith, care îi va fascina atât pe fanii existenţi, cât și pe cititorii nou-veniţi în această fascinantă călătorie. Saga Familiei Courtney continuă în acest al unsprezecelea roman cu aventurile fiilor lui Dorian și Tom Courtney, Jim și Mansur, care pornesc în explorarea sudului Africii, într-o călătorie captivantă și riscantă deopotrivă, care le dezvăluie teritorii virgine de o frumuseţe fără egal, locuite de triburi războinice și de animale sălbatice, dar care îi și aduce în faţa unor pericole de neimaginat. Când Jim se îndrăgostește pe neașteptate de o tânără și frumoasă prizonieră, aflată captivă pe un vas, viaţa lui ia brusc o turnură neobișnuită: el promite să o elibereze și să îi ofere libertatea, chiar dacă acţiunea lui temerară înseamnă să-și părăsească familia și casa și, urmărit de autorităţi, să fugă spre orizonul albastru. Când membrii familiei se reunesc, ei reușesc să îi înlăture pe cei care le doresc moartea, obţinând astfel stabilitate și o libertate deplină.

Citește un fragment AICI

Posted in Must read, New, Recenzie

Love Again by Kelly Elliott /Piatkus Books


“Love Again”

By Kelly Elliott

Book review

Synopsis: Jonathon Turner is going to be the death of me.

Maybe not the death of me…but my panties for sure! They seem to disintegrate the moment he touches me. Looks at me. Smiles at me. Talks to me.

It’s more than physical. He’s breaking through an impenetrable wall.

There’s a problem though—he’s younger than me.

Six. Years. Younger.

Let’s not forget he’s also one of my brother’s best friends.

Oh, the other problem I forgot to mention…

I never wanted to fall in love again.

But you know what they say….never say never.

Love Again is Book four in the Cowboys and Angels Series.

I have been anxiously awaiting Waylynn’s story and I was quickly lost in her book. This book had all the feels! This is the 4th book in the series and you MUST start with Lost Love. I enjoyed her relationships with her family and I wanted to see what really happened to her, as we’ve only seen glimpses. And I wasn’t sure what she would be like. My heartfelt for her and all that she had been through. Although Jonathon was younger than her, it wasn’t as big of a deal as she made it. They fit together and I enjoyed watching their relationship evolve. Even though she’s the oldest of her siblings, her brothers take a protective stance. I enjoyed their family dynamics and while Waylynn is still licking her wounds, her family pushes her along and gives her the encouragement she needs. However, there are things they don’t know.

The Parker family is a close-knit family. Love how Waylynns brothers protect and stand up for her. Even with their good friend. And Jonathon is a dream. What an amazingly strong, swoon-worthy male character. (This is why what Kelly writes is so amazing, her male characters are perfect!!!). The way Jonathon stands beside Waylynn and is always there for her no matter what is awesome.

And of course, I love the stories inside the story. Seeing more of Steed and Paxton, Mitchell and Corine, and Wade and Amelia are fun. I can’t wait for Tripp, Cord and Trevor’s stories.

I love how realistic this book was and the emotions were intense. I loved that her family and Jonathon’s family rally around them when needed. I don’t want to spoil this book for you, but I do highly recommend it! Be prepared to not be able to put this book down!

Big thanks to Piatkus Books for the copy sent.

Posted in Exclusiv, New

Fragment Fandom de Anna Day la Editura Rao

Crezi că merită să mori pentru o fantezie?

Cum ar fi să te trezești că ești Katniss (Jocurile foamei)? Sună tentant, nu? Dar realizezi repede că nu știi să tragi cu arcul, să te cațări în copaci și că nu stăpânești nicio tehnică de supraviețuire. Nu e cazul să intri în panică, poți oricînd să revii acasă, în lumea reală și să te întorci la statutul tău comod de fan care-și admiră eroii de departe. Dar dacă acest lucru nu ar fi posibil? Asta i se întâmplă lui Violet, care pătrunde în lumea la care visa. Ea îi ia locul eroinei favorite, cu tot ce presupune asta: aventuri, dragoste, dramă. Însă tânăra află că iubește ordinea și lucrurile previzibile mai mult decât se aștepta. Ea se descoperă pe sine, află că vrea să simtă că e vie și adevărată. Fantezie periculoasă este romanul de debut al Annei Day. Apărut în ianuarie la editura britanică Chicken House, cartea a înregistrat una dintre cele mai mari viteze de vânzare a titlului pe plan internațional. Astfel, pe parcursul anului 2018, aceasta va apărea  în Australia, Brazilia, Canada, China, Cehia, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Italia, Israel, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Russia, Spania, Suedia, Turcia, Statele Unite.



Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
Pentru Ellie şi Charlie
Peste exact o săptămână, voi atârna în ştreang.
Voi fi spânzurată pentru prietenii mei, familia mea și, mai presus de orice, pentru dragoste. Un gând care
oferă surprinzător de puţină alinare când mă gândesc la sfoara care se va strânge în jurul gâtului meu, la
picioarele care‑mi vor atârna căutând pământul solid, la mâinile mele zbătându‑se… dansând suspendate
în aer.
Azi‑dimineaţă nu știam nimic. Azi‑dimineaţă eram la Comic Con1
, inhalând mirosul de hotdog, de
transpiraţie și de parfum, privind cu nesaţ costumele viu colorate, bliţurile aparatelor de fotografiat,
tobele și viorile. Iar ieri eram la școală, stresându‑mă cu niște tâmpenii de prezentări la engleză și dorindu
‑mi să mă aflu în altă parte. Ai grijă ce‑ţi dorești, pentru că uneori realitatea chiar e nasoală.
Încep să mă ridic, realizez că fusta lungă mi s‑a lipit de coapse și dezlipesc ușor bumbacul de pe piele.
– Hai că poţi, îmi șoptește Katie.
Nu răspund. De ce m‑oi fi oferit pentru tâmpenia asta de prezentare? Vorbitul în public nu e nici pe
departe punctul meu forte. Să fim serioși, orice trebuie făcut în public nu e punctul meu forte.
– Oricând ești gata, Violet, spune domnișoara Thompson.
Mai trag o dată de materialul fustei și merg în faţa clasei. Deodată, mă simt foarte mică, de parcă toţi
colegii mei ar arunca din ochi raze care micșorează. Violet, micșorându‑se. Gândul mă face să râd, așa că
acum par și descumpănită, și agitată.
Domnișoara Thompson îmi zâmbește de la biroul ei care abia se mai ţine.

1 Comic Con – convenţie pentru fanii benzilor desenate şi ai genului science‑fiction (
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
– Deci, Violet, spune‑ne despre romanul tău preferat, care este…?
– Dansul pe eșafod, de Sally King, zic eu.
Un mormăit colectiv vine dinspre băieţii aflaţi în ultimul rând, însă este doar o dezamăgire simulată. I‑am
văzut la cinema, acum mai puţin de‑un an, când s‑a lansat ecranizarea și, din câte‑mi amintesc, toţi au
plecat de acolo cu ochii suspect de roşii. Trag adânc aer în piept și încep să vorbesc.
– Odată ca niciodată, trăia o specie cunoscută sub numele de oameni. Aceştia erau foarte inteligenţi și
ambiţioși, dar erau și lacomi; sufereau de o lăcomie care ajungea până la obsesia continuă pentru
perfecţiune – corpul perfect, mintea perfectă și viaţa perfectă. La sfârșitul secolului XX, obsesia aceasta a
generat primul val de oameni îmbunătăţiţi genetic.
Mă opresc, ca să punctez dramatismul, și privesc spre clasă. Speram să îi găsesc captivaţi, privindu‑mă cu
ochii măriţi de curiozitate; în schimb, ei par pe jumătate adormiţi.
– OIM. Oameni îmbunătăţiţi genetic. Înalţi, puternici, arătoși, având coeficientul de inteligenţă peste 130.
N‑a durat mult până când OIM‑ii s‑au mutat în zone frumoase de la ţară, numite Pășuni, zone în care nu
existau boli și nici infracţionalitate.
Îmi mut greutatea de pe un picior pe altul, îmi dau părul de pe ochi și alung gândul ăla exasperant, dintr‑
o parte întunecată și nefolosită a creierului meu, care îmi spune că mă fac de râs.
– Dar cum rămâne cu oamenii neîmbunătăţiţi genetic? Oamenii normali, ca mine și ca voi? Ei au ajuns să
fie cunoscuţi sub denumirea de Imperfecţi. Imperfecţii, blocaţi în vechile orașe – Londra, Manchester,
Paris, Moscova –, unde duceau o viaţă plină de boli și de infracţionalitate, închişi în spatele unor ziduri
kilometrice, şerpuitoare, şi obligaţi să se supună, prin bombardamente neîncetate. Doar cei mai puternici
și mai capabili Imperfecţi puteau pătrunde pe Pășuni, unde îi slujeau pe OIM‑i.
Cuvântul „om“ nu mai era rostit… devenise interzis.
Erau doar OIM‑i și Imperfecţi…
– Deci, eu sunt un Imperfect, intervine Ryan Bell, din spatele clasei. Asta zici?
Perfect! Exact ce‑mi trebuia, un agitator. Și mi‑ar fi plăcut să am tupeul să‑i spun că el ar trebui să știe,
după ce a stat cu șerveţelele lipite de nas, timp de două ore, cât a durat filmul.
– Tacă‑ţi gura, Bell, prostănacule, zice Katie.
Părul ei roșu formează un arc perfect când se întoarce și‑l privește în ochi. Nu‑i văd trăsăturile, dar știu
că‑i aruncă privirea aia, când își îngustează ochii verzi ca mazărea și strânge buzele.
– Nu‑i nimic imperfect la mine, zice Ryan.
Katie scoate un zgomot ciudat, ceva între râs și tușit.
Domnișoara Thompson se încruntă.
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
– Ryan, cred că Violet încearcă să spună că toţi suntem Imperfecţi. Asta dacă nu cumva oi fi tu vreun
superom din viitor, lucru de care chiar mă îndoiesc.
Respiră adânc. Ignoră buzele amorţite.
– Ca să se asigure de continua subjugare a Imperfecţilor, OIM‑ii se adunau în fiecare săptămână în
amfiteatre mari și urmăreau cum Imperfecţii erau spânzuraţi; un eveniment pe care îl numeau Dansul pe
eșafod. Dar unii Imperfecţi refuzau să‑și accepte soarta și formaseră o grupare rebelă, hotărâtă să
reintroducă drepturile de bază ale Imperfecţilor. Liderul grupării se numea Thorn.
Scotocesc prin hârtiile mele și‑i găsesc poza. Un cadru din film. Domnișoara Thompson trage poza dintre
degetele mele umede și o prinde pe perete. Imaginea lui Thorn nu reușește să‑i redea puterea și
determinarea. Așa mic, arată doar ca un fel de sclav‑pirat‑erou de acţiune, îmbrăcat din cap până‑n
picioare în piele neagră și cu un plasture pentru ochi care‑i traversează faţa rafinată.
– Thorn clocise un plan elaborat, prin care să pună mâna pe secretele guvernului OIM‑ilor, aşa că îi rugă
pe doi dintre cei mai de încredere oameni ai lui să recruteze o tânără Imperfectă.
Au recrutat‑o pe Rose. Rose. Eroina acestei povești. Înflăcărată, impulsivă, curajoasă. În fiecare zi, fără
excepţie, îmi doream să fiu ca ea. Și până acum, iată cât reușeam…
Înflăcărare: Porecla mea este Violet, virgina.
Impulsivitate: Mi‑am petrecut două zile pregătind prezentarea asta.
Curaj: Faţa a început să‑mi transpire.
De fapt, singurul lucru pe care îl avem în comun este pielea deschisă la culoare și preferinţele în materie
de bărbaţi. Schiţez din cap un gest de aprobare către domnișoara Thompson, care înţelege semnul și se
deplasează până la tabla albă interactivă. Un videoclip de pe YouTube se lansează în acţiune – scena de
început a filmului. Camera e focalizată pe Rose, în timp ce aceasta se caţără pe zidul exterior al
amfiteatrului. Arată bestial, cu părul negru care‑i cade răvășit pe spate. Momentul în care ajunge în partea
de sus a zidului e însoţit de muzica însufleţitoare a viorilor.
Camera trece pe spectatorii din amfiteatru. O mulţime de OIM‑i și feţele lor frumoase, cerând sânge de
Imperfecţi. Nouă Imperfecţi condamnaţi sunt aduși pe o platformă din lemn, unde li se pune ștreangul în
jurul gâtului. Eu știu deja că urmează să fie eliberaţi în doar câteva momente și tot simt un sentiment de
neliniște în stomac. Arunc o privire cu coada ochiului la colegii mei. Chiar par îngrijoraţi, absorbiţi. În colţul
gurii mi se strecoară un zâmbet.
Președintele OIM‑ilor apare pe un ecran uriaș din spatele platformei și‑i prezintă pe Imperfecţii
condamnaţi, punctând presupusele acuzaţii: furt, viol, crimă. Camera se reîntoarce la Rose, care pozează
cu părul negru zbătându‑i‑se peste ochi – știe că Imperfecţii sunt vinovaţi doar de sărăcie și de foame.
Scoate o grenadă de la centură şi o duce la buze, apoi o aruncă spre mulţimea de dedesubt.
Videoclipul se sfârșește chiar înainte ca bomba să explodeze.
Mă întorc cu faţa către clasă, însufleţită de interesul lor subit.
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
– În timp ce OIM‑ii erau distrași de bombă, rebelii lansară o misiune de recuperare, salvându‑i din ștreang
pe Imperfecţii condamnaţi. Rose coborî tiptil de pe zid fără să fie detectată, asigurându‑și aprecierea în
ochii rebelilor. Aşa că Thorn a trimis‑o pe Rose în cea mai periculoasă misiune a rebelilor de până atunci:
misiunea Harper. Rose s‑a infiltrat pe proprietatea Harper, de pe Pășuni, prefăcându‑se a fi o servitoare
pentru stăpânul casei, Jeremy Harper, un reprezentant sus‑pus al OIM‑ilor. S‑a împrietenit repede cu fiul
lui Jeremy, aflând astfel informaţii secrete ale OIM‑ilor. Fiul lui Jeremy era un OIM pe nume Willow.
Willow. Principalul motiv pentru care‑mi doresc să fiu Rose. Și, deși mâinile încă‑mi tremură din cauza
adrenalinei care‑mi aleargă prin vene, continui să‑i ţin fotografia pentru ca întreaga clasă s‑o vadă. Pur
și simplu nu pot suporta ideea ca o piuneză să‑i străpungă faţa perfectă. M‑am holbat la poster ore întregi
și am memorat fiecare contur al trăsăturilor lui – pielea de culoarea caramelului și pomeţii. Aud câteva
fete oftând, apoi vreo două „uau‑uri“ urmate de o serie de chicote. Îi vâr imaginea înapoi în teancul de
notiţe, simţind cum un sentiment de posesivitate mușcă din mine.
– Spionajul și stabilirea de relaţii cu un OIM erau două infracţiuni care se pedepseau cu moartea pentru
orice Imperfect suficient de ghinionist încât să fie prins. Dar Willow era bun și frumos, iar Rose a realizat
repede că ameninţarea venea din forţa sentimentelor pe care le nutrea pentru el. Incapabilă să‑l trădeze,
a fugit din vilă fără să dezvăluie că făcea parte dintre rebeli. S‑a întors în orașul Imperfecţilor, informându
‑l pe Thorn că misiunea Harper fusese un eșec…
– Plictisitor, face Ryan.
– Ryan, te rog!sare domnișoara Thompson. Nu te mai trezi vorbind, ești în clasele terminale și am pretenţii
de la tine, spune ea, apoi se întoarce, zâmbind, cu faţa spre mine. Și cred că am ajuns la o răsturnare de
situaţie, un moment crucial, nu‑i așa, Violet?
Dau din cap, încuviinţând, și spun:
– Rose a fugit de la vilă ca să‑l protejeze, l‑a pus pe Willow înaintea rebelilor. A ales dragostea.
– Da. Un exemplu despre cum romanele comerciale și moderne încă urmează structura unei intrigi
tradiţionale… Continuă.
– Willow s‑a deghizat în Imperfect și a urmărit‑o pe Rose peste tot prin oraș, disperat s‑o recâștige. Dar
a fost capturat de rebeli și, în cele din urmă, a aflat de planul iniţial al lui Rose de a‑l trăda. Cu inima frântă
și ţinut prizonier, părea că‑și pierduse orice speranţă.
Rose i‑a spus însă că‑l iubea cu adevărat și au evadat amândoi din tabăra rebelă, hotărâţi să‑și croiască
o nouă viaţă împreună.
Totuși, uneori, dragostea nu învinge toate obstacolele. Au fost găsiţi de autorităţile OIM‑ilor, iar Rose a
fost dusă la Dansul pe eșafod, unde a fost acuzată de seducerea unui inocent băiat OIM.
Încă un videoclip de pe YouTube. Rose la Dansul pe eșafod, dar, de data asta, ea este cea care se află pe
platforma din lemn din faţa amfiteatrului, cu ștreangul în jurul gâtului, înconjurată de mulţimea de OIM‑
i însetată de sângele ei.
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
– OPRIȚI‑VĂ! exclamă Willow, sărind spectaculos pe scenă. Sunt Willow Harper și Imperfecta pe care vreţi
să o spânzuraţi are un nume. Rose. Și este cea mai curajoasă și mai bună persoană pe care am cunoscut‑
o. Imperfectă sau OIM, e om. Nu e nici seducătoare, nici infractoare. Este prietena mea cea mai bună și o
iubesc din toată inima. Se oprește, privindu‑i faţa hotărâtă. Te iubesc, Rose.
– Și eu te iubesc, răspunde ea printre lacrimi.
Știu ce urmează să se întâmple, bineînţeles că știu, dar tot simt greutatea lacrimilor pe genele de jos și o
nevoie copleșitoare de a pătrunde în acea imagine bidimensională și de a tăia funia.
Trapa de sub picioarele lui Rose se deschide. Trupul îi cade, iar picioarele i se zbat și i se lovesc într‑un
ultim dans. Videoclipul se oprește. Nimeni nu scoate o vorbă.
În cele din urmă, domnișoara Thompson rupe tăcerea.
– Ce punct culminant minunat a creat autorul! Dar cu siguranţă trebuie să existe un soi de deznodământ.
Dau din cap că da și trec la ultima pagină cu notiţe, boţită.
– Willow a coborât trupul lipsit de viaţă al lui Rose, udându‑i faţa cu lacrimile sale. A strigat plin de mânie
la OIM‑i pentru că au permis continuarea crimelor, susţinute de către guvern, și i‑a implorat să i se
alăture. OIM‑ii au fost atât de mișcaţi de această imagine tragică, încât au distrus cu totul eșafodul. În
sfârșit, Dansul pe eșafod a fost interzis. Moartea lui Rose a declanșat o revoluţie, iar Imperfecţii și OIM‑ii
și‑au spus unii altora oameni din nou. Pereţii par să‑mi absoarbă ultimele cuvinte și reușesc cumva să
înghit, chiar dacă am gura uscată. Din nou, tăcere. Mi‑aș fi dorit ca Alice să fie aici; ar fi bătut din palme și
ar fi strigat Bis! și toţi ceilalţi s‑ar fi luat după ea. Mă uit pentru o clipă la Katie. Îmi face semn cu ochiul.
Nu‑i chiar manifestarea publică de încurajare pe care mi‑o imaginam, dar tot mă face să mă simt bine.
– Mulţumesc, Violet, spune domnișoara Thompson, privindu‑mă peste rama ochelarilor. Ai avut o
prezentare foarte frumoasă.
– Mulţumesc, am vrut să mă ridic la înălţimea cărţii.
Domnișoara Thompson zâmbește.
– Îmi dau seama de asta după toate nuanţele pe care le‑ai folosit. Vom face din tine o scriitoare.
Mă îmbujorez, plină de încântare. Scrisul a fost întotdeauna chestia lui Alice – nici n‑am îndrăznit să visez
la asta până acum.
– Mulţumesc, domnișoară Thompson.
Lingușitoareo. Animăluţ de companie al profei ce ești, se șușotește din spatele clasei.
Mă întorc înapoi în bancă. Katie mă împunge și‑mi șoptește:
– A fost foarte bine.
Însă tot îi aud pe Ryan și pe complicii lui cum râd pe înfundate, cuvintele lor pierzându‑se unele într‑
altele, și încep să simt din nou cum îmi ard și mă furnică obrajii și nenorocitele de notiţe mi se tot lipesc
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
de palme. Rose nu s‑ar fi pierdut cu firea în halul ăsta. Am lăsat părul să‑mi cadă pe faţă ca un scut
întunecat și ondulat.
– Iată, deci, spune domnișoara Thompson. Am ascultat intriga a trei romane foarte diferite și am observat
totuși cum toate urmează, în mare, aceeași structură.
Sună clopoţelul, acompaniat de zgomotul de cărţi, stilouri și rucsacuri strânse la repezeală.
Katie mă ajută să dezlipesc hârtia de pe palmele‑mi umede.
– Frate, dar chiar iubești blestemata aia de carte.
– Mda.
– Să‑ţi fi văzut faţa când l‑ai pomenit pe Willow.
– Așa e faţa mea.
Flutură din gene.
– Dar Willow era bun și frumos, iar Violet – scuze, adică Rose – a realizat repede că ameninţarea cea mai
mare venea din partea hormonilor care nu‑i dădeau pace, spune ea ţuguindu‑şi buzele, ceea ce‑i făcu
pistruii de pe nas să se întindă.
– Tacă‑ţi fleanca!
Râd. Katie mă face mereu să râd. Întreaga tensiune mi se scurge din corp și reușesc, în cele din urmă, să
vâr notiţele în geantă, care se pierd prin dezordinea din ea. Katie s‑a mutat din Liverpool în Londra abia
vara trecută, deci nu ne știm de prea mult timp, dar între noi s‑a stabilit imediat o legătură. E amuzantă
și spune totul cu o faţă complet inexpresivă, folosind toate insultele alea care te fac să leşini de râs, cum
ar fi „scârnăvie“ și „nătăfleaţă“. Vorbește cu un ușor accent specific zonei Liverpool, care o face mereu să
pară că este cu picioarele pe pământ – odată, tata a numit‑o „Sarea pământului“. Totuși, arată de parcă
ar fi dintr‑un roman de Jane Austen, cu trăsăturile ei ca de păpușă și părul roșu‑deschis… De fapt, cântă
la violoncel. Singurul instrument pe care eu îl folosesc este Xbox‑ul.
– Nu‑ţi bate capul cu Bell, te place, zice ea.
– Mda, sigur. S‑a rușinat că eu și Alice l‑am prins bocind la cinematograf anul trecut.
– Haide, măi, doar știi că ești focoasă, spune ea, dându‑și părul pe spate.
– Da. Transpir de parcă cine ştie ce‑am făcut.
– Doar pentru că nu ai un metru optzeci și părul blond, ca alţii.
Se referă la Alice. Nu răspund. E greu când prietena ta cea mai bună arată ca un supermodel. Un sâmbure
de invidie îmi încolţește
în inimă și mă urăsc pentru asta. Ne alăturăm gloatei de elevi de pe coridor, care se grăbesc să plece acasă.
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
– Nu‑mi vine să cred că n‑ai citit încă Dansul pe eșafod; e ca un ritual de iniţiere.
Mulţimea îmi acoperă vocea și mă simt încă o dată neînsemnată.
– Păi, n‑am nevoie să știu. Ar trebui să avertizezi că dai detalii.
– Dar nici măcar n‑ai văzut filmul.
– Îţi spun încă o dată: avertizare pentru detalii nedorite.
Ne croim drum, lovind din coate, printr‑un grup de fete de clasa a noua, care nu par să știe regula nescrisă
de a se da din calea celor din clasele terminale.
Din întâmplare‑intenţionat, o calc pe picior pe o fată blondă.
– Da, dar Russell este extrem de potrivit. Vorbesc de Russell Jones, actorul care joacă rolul lui Willow.
– Serios? N‑ai zis niciodată asta. Uite‑o Alice.
Katie nu‑și pierde nicio clipă zâmbetul de pe faţă, dar se vede cum îi dispare veselia din ochi. Ca și mine,
a învăţat să‑și dea seama când se apropie Alice doar citind asta pe faţa celorlalţi. Fiecare mascul întoarce
privirea, fiecare fată tace și ridică din sprâncene.
Într‑o clipă, mulţimea se despică de parcă ar fi Marea Roșie, doar că acest Moise are picioare lungi și
bronzate, care înghit podeaua când se repede spre noi. Un zâmbet îi luminează faţa perfectă și ovală. A
avut mereu zâmbetul ăsta, încă de când am cunoscut‑o, în prima zi de școală primară – genul ăla de
zâmbet care te face s‑o ierţi pentru că e atât de frumoasă.
Se oprește brusc în mijlocul coridorului, încrezătoare că n‑o să fie împinsă de mulţime.
– Deci, cum a fost?
– A fost aiurea, zic eu.
Katie mă bate pe spate.
– Nu, a fost super.
– Mda, a fost o super‑aiureală, adaug eu.
Alice își vântură peste umăr părul deschis la culoare.
– Nu‑ţi bate capul, Vi, clar n‑au cum să înţeleagă frumuseţea din Dansul pe eșafod – niște filistini, zice și
apoi îi aruncă o privire plină de subînţeles lui Katie.
– Nu‑i ca și când ar fi un text de Shakespeare, mormăie Katie.
Alice oftează.
– Mi‑aș fi dorit să fiu în fosta clasă a domnişoareai Thompson, unde se fac mult mai multe chestii mișto
decât facem noi. Dezvoltarea acţiunii; aș fi putut să contribui şi eu cu ceva, spune ea.
Fandom – Fantezie periculoasă, Anna Day
Iubește să ne amintească faptul că este un star în ascensiune în ceea ce privește literatura fanfic2
. Scrie
tot felul de chestii noi bazate pe Dansul pe eșafod, se joacă pornind de la acest subiect și face personajele
să se plieze pe orice vrea ea. E ciudat că simte nevoia să facă asta când în viaţa reală e as la a‑i face pe
oameni să facă orice vrea ea – poate că tocmai în scris își perfecţionează arta. Îmi înghit din nou
ghemotocul ăla de invidie.
– Domnișoara Thompson a spus că Violet ar putea deveni scriitoare, nu‑i așa, Vi? rosteşte Katie.
Alice mă privește din nou și‑mi face cu ochiul.
– Prostii. Îţi lipsește imaginaţia; n‑ai face decât să rescrii iar și iar Dansul pe eșafod. Își aruncă un braţ pe
după umărul meu și mă strânge. Ceea ce, evident, e un lucru bun.
Mirosul părului ei – flori de cireș și citronelă – îmi umple nările. Deodată mă simt specială pentru că Alice
mă îmbrăţișează în public. Katie se uită la ceas.
– Fetelor, trebuie să plec. Am oră de violoncel, dar ne vedem mâine, bine?
– Comic Con, spunem eu și Alice la unison.
Ne uităm una la alta și zâmbim. Așteptăm momentul ăsta de câteva luni; vom avea ocazia să‑l cunoaștem
pe Russell. Willow. Iar mi se usucă gura și simt fluturașii de încântare în stomac, sentimentul ăla de parcă
pielea mi‑a fost frecată din senin cu prosopul.
– Mergem costumate în personajele din Dansul pe eșafod, bine? rosteşte Alice.
– Da, Nate își aranjează costumul de sărbătoare, zic eu.
Nate este frăţiorul meu și iubește Dansul pe eșafod mai mult decât mine, dacă asta ar fi posibil, iar mama
a insistat să‑l iau și pe el. Mersi, mamă.
Katie pleacă.
– Ne vedem mâine, fetelor, spune ea peste umăr.

2 Prescurtare pentru Fan Fiction, un tip de ficţiune scrisă de către fanii unor romane, filme, seriale TV etc., ale căror
personaje şi intrigi reprezintă punctul de plecare şi sursa de inspiraţie (