Recenzie Orasul Semilunii Casa pamantului si a sangelui de Sarah J Maas

Orasul semilunii
Casa pamântului și a sângelui
de Sarah J. Maas

Sarah J. Maas reușește să mă impresioneze din nou. Nu am cuvinte să descriu amalgamul de emoții pe care mi l-a provocat această carte. După cum prea bine știți, cărțile lui Sarah au fost și vor rămâne unele dintre preferatele mele, am iubit și încă iubesc ACOTAR și Tronul de cleștar cu toată inima mea. Știu că atunci când vine vorba de cărțile ei eu nu le critic în vreun fel, iar ca să fiu sinceră cu voi nici nu vreau să o fac, pentru că mereu mi-au adus o bucurie inimaginabilă. Asta nu înseamnă că nu găsesc anumite probleme, dar nu le las din a îmi diminua din dragostea pe care o port pentru aceste cărți. Însa, trebuie să reconesc că Orașul semilunii m-a cam speriat puțin la început. Dat fiind faptul că au trecut câțiva ani de când am citit un prim volum dintr-o seriei marca Sarah, am trăit sub iluzia că voi înșele totul, pană am realizat că mă voi avânta într-un univers cu totul nou. Din primul capitol am fost lovita de această lume noua care mi se dezvăluia și care mă copleșea cu atât de mulți termeni noi, personaje și locuri de care nu știam, să nu mai zic de istoria acestei lumi. La început nu credeam vreodată că o să pot să înțeleg tot ceea ce se întâmplă, dar cu fiecare pagină citită mi se deschideau și mai mult ochii și am început să înțeleg tot ceea ce se întâmplă. Tot ce pot să zic este că world building-ul este extraordinar și faptul că din prima carte este atât de bine structurat nu mă îndoiesc că în volumele viitoare nu va fi și mai bine.
M-am apucat de acestă carte fără să știu absolut nimic despre acțiune sau despre ce este vorba în ea, de aceea am și fost atât de șocată în primele 100 de pagini. Încă nu pot să cred că Sarah a omorât atât de multe personaje in decursul a câtorva pagini, personaje de care deja mă îndrăgostisem, iar eu deja in primele 50 de pagini plângeam ca un mic copil, iar asta a fost doar începutul suferinței mele. Casa pământului și a sângelui este destul de măricică, 800 de pagini sunt destul de multe, iar prima jumătate a fost mai greuț de parcurs(nu vă imaginați prea greu, eu tot in 3-4 zile am terminat-o), iar pentru cei care nu sunteți obișnuiși cu stilul autoarei, o să vi se pare destul de mult in primele capitole. Pe mine nu m-a deranjat acest lucru, însă, să fiu sinceră, dacă Sarah ar scoate o carte despre un covor eu tot aș citi-o cu toată plăcerea. Din experiența mea cu ale sale cărți știam că toate detaliile și descrierile prezente aveau un rost, nimic din ceea ce scrie nu este de umplutură, așa că am avut răbdare cu paginile întregi de descieri și am așteptat acțiunea, iar când am primit ceea ce am vrut am plâns. Am plâns mult. Cea de-a doua jumătate a cărții a fost incredibilă, lasându-mă cu sufletul la gură după fiecare capitol, iar ultimele 200 de pagini m-au distrus în cel mai dureros, dar plăcut mod posibil. Nu exagerez când vă spun că am plâns trei ore încontinuu, am plâns atât de tare încât nu mai vedeam cuvintele de pe pagină, dar am continuat să citesc și să mă învălui în pătura mea de suferință. Plot twist-urile din această carte m-au lăsat cu gura deschisă, iar toate teoriile mele au fost spulberate intr-o fracțiune de secundă. Ultimele capitole m-au lăsat mai șocată ca niciodată. Prin urmare, acțiunea a fost impecabilă.
Cât despre personaje, și ele au fost construite într-un mod foarte complex și puțin diferit de cele din seriile autoarei. Protagonista este cea care m-a surprins cel mai mult, pentru că îmi creeasem cu totul alta viziune despre ea, una destul de degradată. La începutul cărții, Bryce este potretizată ca fiind fără esenșă, o fată de petrecere, căreia îi pasă doar de băutură, droguri și sex, când de fapt, această este inteligentă, puternică, grijulie și pasionată de ceea ce face. Această carte o surprinde pe Bryce în mai multe ipostaze, cea de petrecăreață, cea de prietenă, cea în declin și cea pe drumul de vindecare. Motivul pentru care această carte este încatrată la adult fantasy nu este pentru limbajul vulgar sau pentru scenele explicite, ci pentru complexitatea sentimentelor și trăirilor prin care trece protagonista după moartea prietenilor săi. Bryce Quinlan ar face orice pentru oamenii pe care îi iubește, ea este una dintre cele mai puternice eroine despre care am citit vreodată.
Hunt Athalar este o dulceață, iar dragostea lui pentru Bryce este cu adevărat puternică, iar dacă Sarah o să îl extermine pe el așa cum a făcut în ACOTAR și TOG o să fiu foarte supărată. Cred că el este foarte diferit de Rhysand sau de Rowan, dar în acelați timp dragostea lor pentru femeile pe care le iubesc depășește orice limită.
Credeți-mă când vă spun că mi-ar trebui o săptămână întreagă ca să pot vorbi despre tot ceea ce m-a impresionat în această carte, dar o să vă las pe voi să descoperiți. Merită fiecare ban cheltuit pentru ea și fiecare minut petrecut citind-o. Cartea o puteți găsi la Editura Litera. Happy reading!

One Comment Add yours

  1. bookbizz says:

    Am zis că până nu apare continuare nu o să citesc acest volum. Presimt că o să o ador. Felicitări pentru recenzie.
    🥰🥰🥰

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.