Posted in By Andreea M.

Cine sunt, dar cine voi fi ? By Andreea Moise

Colega mea Andreea din nou a scris un articol pentru Radio Guerilla . Va invit sa il cititi.

Dragă Andreea,

Felicitări, ai reușit să treci peste adolescență! Dacă ai ajuns la vârsta de douăzeci și șase de ani înseamnă că, probabil, ai reușit să te descoperi pe tine. Sau poate că nu, n-am de unde să știu, eu încă n-am ajuns acolo. Un lucru îl știu sigur, ai fost, ești și vei fi întotdeauna o persoană puternică. Poate că nu ți-a fost ușor, viața în general nu este ușoară, dar mereu găsești un motiv pentru care să zâmbești. Sper, totuși, că ești mai curajoasă decât mine, că acum nu îți mai este frică să vorbești în fața unui public, sau să te dai într-un rollercoaster, sau să înoți. Îmi imaginez că în vara de dinaintea primului an de facultate ai făcut tot ce nu ai avut curajul să faci vreodată. Poate că ai plecat la mare cu prietenii și ai avut șansa să conduci pentru prima dată pe autostradă. Am sentimentul că acolo ai învățat să înoți. De asemenea, un anume cineva te-a dus la un parc al aventurii unde ți-ai învins frica de înălțime. Cert este că te-ai plimbat mai mult decât de obicei și ai reușit să vezi răsăritul soarelui din mai multe locuri.

Îmi este foarte greu să îți scriu, în mare parte pentru că îmi este frică să știu unde ai ajuns. Dacă ție nu îți e bine, acest lucru mi se datorează mie. Un pas greșit și ne ruinăm pe amândouă. Îmi doresc să nu fiu eu cea care îți scrie. Sincer, nu știu ce sfaturi ți-aș putea da. Dar sigur aș avea nevoie de ajutorul tău, să mă îndrumi, pentru că știu că doar tu mă înțelegi. Există momente când capul meu este plin de incertitudini și nesiguranță, iar eu sunt undeva ascunsă sub ele. Lumea îmi spune că mă consum prea mult din cauza unor probleme care ar putea fi ușor evitate, că există nenorociri mult mai mari pe Pămâmtul acesta și că ar trebui să apreciez mult mai mult ceea ce am. Dar de unde știe această lume prin ce trec eu dacă nu vede situația prin ochii mei? Știi și tu cum e să fi privit de către un adult de sus, ca și cum tu nu ai trăit cu adevărat în aceeși lume cu ei și nu știi cu ce se mănâncă pâinea. Mi se spune des că societatea nu poate fi schimbată, că asta este lumea în care trăim. Îmi pare rău, dar nici tu, nici eu nu suntem de acord cu asta. Suntem prezentul și viitorul, doar noi putem face o schimbare.

Iar atunci când voi simți prea multă presiune pe umerii mei, voi continua să mă uit la stele și să visez, cum știu că așa faci și tu. Doar atunci, în liniștea nopții, parcă merită să mai stai o secundă, să îți vezi gândurile cum se așează pe cer ca niște constelații întortocheate, fiind gata să le aranjezi. La sfârșit, luna se va uita la tine cu un mic zâmbet, fiind mândră de tine pentru că te-ai maturizat și ai reușit să îți dezlegi gândurile. Doar în momentul acela știi că în vremurile cele mai întunecate, când ți-ai pierdut calea, există cineva care te veghează, fie că sunt stelele sau luna, Dumnezeul tău sau cineva drag.

To the stars who listen and the dreams that are answered.” – Sarah J. Maas.

Cu drag, tu de acum zece ani

Posted in By Andreea M.

Ce este frumusetea? de Andreea Moise

Frumusețea este relativă. Acesta e un principiu la care am aderat de nu foarte mult timp. Fiind doar o adolescentă de șaisprezece ani, societatea în care trăim nu a ezitat să mă ocolească și să mă lase în pace. Incertitudini în privința corpului meu mi-au fost băgate pe gât, ajungând ceea ce sunt acum: un haos nesigur pe sine. Având vârsta pe care o am, îmi irosesc mult timp pe rețelele de socializare, locul în care oricine își poate pierde viața aievea. Tot internetul e plin de oameni cu un ten perfect, cu dinți orbitori de albi, cu un păr așezat întotdeauna cum trebuie și, bineînțeles, cu o siluetă de invidiat. Întrebarea pe care mi-o pun  este: Cum ajung eu la standardele acestor oameni? Iar tot eu îmi răspund: Nu ajung!

 

Ne irosim atât de mult din timpul nostru prețios pentru a ajunge cineva care nici măcar nu există, încât pe parcurs ne pierdem pe noi înșine. Eu am ajuns la concluzia că tot ce văd pe Instagram, pe Facebook și pe alte rețele de socializare este o făcătură. Și nici măcar nu mă refer la personalități celebre, ci la oamenii din jurul meu. Țin minte și acum atunci când am început liceul, după ce am aflat la ce liceu am intrat și am primit lista pe care apăreau noii mei colegi, cum i-am căutat pe toți pe Facebook. Bineînțeles, atunci când am făcut în sfârșit cunoștință cu ei, niciunul nu arăta exact ca în pozele postate. Și nu spun asta în nume de rău, ci din contră, am avut ocazia să cunosc cele mai frumoase persoane, atât pe interior, cât și pe exterior. Tot ceea ce încerc să zic este că societatea a creeat un paravan între noi și lumea reală. Adesea judecăm o carte după copertă. Da, din ce în ce mai des, din comoditate sau autosuficiență. Este o greșeală pe care și eu o comit de atâtea ori, iar în timpul acesta pierd ocazia de a cunoaște oameni de calitate.

botched-2

Mergem la sală, mâncăm sănătos, ne îmbrăcăm cu haine de firmă și punem tencuiala pe față mai mult pentru a-i încânta pe cei din jurul nostru. Ne dăm drept cine nu suntem și punem mult prea mult accentul pe ceea ce vor alții, nu pe ceea ce vrem noi. Nu e nimic greșit în a avea grijă de tine atât fizic, cât și psihic, dar dacă faci asta, o faci strict pentru tine. Du-te la sală pentru că tu vrei să faci asta, poartă acele tocuri pentru că ție iți plac și pune-ți acel ruj roșu pentru că știi că te reprezintă. Investește-ți timp în tine, pentru a te mulțumi pe tine, nu pe alții. Crede-mă, atâta timp cât tu ai încredere în tine și știi cât de frumos/frumoasă ești, vei cuceri Universul. Iar dacă oamenii nu observă asta, înseamnă că frumusețea lor este diferită de frumusețea ta.

De ce umanitatea a ajuns în punctul în care preferă să stea pe lângă cei care au un aspect plăcut ochiului și îi evită pe cei care merită să fie numiți frumoși, cei cu un suflet bun? Am ajuns să fim atât de aspru judecați de aspectul nostru fizic, încât nu putem nici să deschidem gura, o părere a fost deja creată despre noi. Muncim mai mult pentru aparențele noastre fizice, iar creierul nostru este lăsat de-o parte. Eu, personal, m-am săturat să mă dau drept cineva ce nu sunt. De un lucru sunt sigură, niciodată nu voi fi în stare să mulțumesc pe toată lumea, așa că scopul meu este să mă mulțumesc pe mine.

Chiar dacă sunt abia la începutul drumului meu, știu că viața asta e mult prea scurtă pentru a avea regrete. Descoperă, muncește, fă ceea ce îți place și nu te lăsa influențat de ceea ce zic alții. Continuă să îți urmărești visele și nu te lăsa niciodată bătut, indiferent de câte ori ai eșuat sau de câte persoane sunt împotriva ta. Da, stai liniștit, Universul te va urma. Așa am auzit. Tu ce știi despre asta?

36362015_1760940950654636_4304552387399385088_n

 

Articol scris de colega mea de blog/pagina  ANDREEA MOISE  pentru Radio Guerilla