Drumul catre libertate de Yeonmi Park via Diverta

Drumul-catre-libertate„Sunt extrem de recunoscatoare pentru doua lucruri: ca m-am nascut in Coreea de Nord si ca am scapat din Coreea de Nord.” (Yeonmi Park)

Yeonmi Park a crescut crezind ca e normal sa vada cadavre in drum spre scoala si sa fie atit de flaminda, incit sa manince plante salbatice. A fost invatata sa nu-si exprime niciodata parerile si i s-a spus ca „Iubitul Conducator” poate sa-i citeasca gindurile si sa o pedepseasca pentru ele. La virsta de 13 ani, dupa ce tatal ei a fost condamnat la munca silnica, Yeonmi si familia ei au luat decizia disperata de a fugi din Coreea de Nord traversind fluviul inghetat Yalu in China, unde au cazut insa in miinile traficantilor de persoane. Dupa aproape doi ani de captivitate intr-o lume la fel de brutala si de periculoasa ca aceea pe care o parasisera, Yeonmi si mama ei si-au riscat din nou viata, strabatind desertul Gobi si orientindu-se dupa stele in drumul lor spre libertate. Yeonmi Park isi spune pentru prima oara povestea uluitoare, cu demnitate, curaj si uneori cu umor. Drumul catre libertate e o marturie despre forta spiritului uman si despre riscurile pe care sintem dispusi sa ni le asumam ca sa fim liberi.

„Realista si cutremuratoare.” (The Observer)

„Una dintre cele mai cumplite povesti pe care le-am citit vreodata. O carte ce te face sa fii recunoscator pentru libertatea pe care nu ai obtinut-o niciodata prin lupta.” (The Bookseller)

„O carte elocventa, dureros de sincera, ce infatiseaza dificultatile multor nord-coreeni.” (Kirkus Reviews)

Fragment din volumul “Drumul catre libertate” de Yeonmi Park:

“Intre timp, eu si sora mea am fost nevoite sa abandonam scoala. Teoretic, educatia este gratuita in Coreea de Nord, dar elevii trebuie sa-si cumpere rechizitele si uniformele iar scoala se asteapta sa aduci daruri (alimente si altele) pentru profesori. Nu mai aveam bani pentru asa ceva, asa ca nimanui nu ii mai pasa daca mergeam sau nu la scoala. In plus, eu si Eunmi trebuia sa ne petrecem tot timpul numai ca sa supravietuim.
Ca sa ne spalam hainele si vasele, trebuia sa mergem pina la fluviu si sa facem o copca. Aproape in fiecare zi una dintre noi trebuia sa stea la coada la pompa ca sa aduca apa pentru gatit si pentru baut. Mincarea pe care ne-o lasa mama nu ne ajungea niciodata prea mult, asa ca eram foarte infometate si slabe.
Asa cum a prezis mama, copiii din oras au inceput sa-si bata joc de noi pentru ca eram o familie de criminali. Toata lumea spunea ca tata distrusese viitorul nostru luminos si ca ne lasase intr-o situatie disperata. Noi le intorceam spatele si plecam cu fruntea sus. Dar stiam ca spun adevarul. Dupa ce tata a fost inchis si dat afara din Partidul Muncii, soarta noastra era pecetluita. Nu prea mai existau sperante ca vom mai fi vreodata o familie fericita.
Dupa iarna aceea lunga si intunecoasa din 2002-2003 m-am procopsit cu o eruptie dureroasa pe fata, care se crapa si singera cind stateam in soare. Eram mai tot timpul ametita si aveam probleme cu stomacul. Erau multi copii care sufereau de asa ceva, iar mai tirziu am aflat ca toti aveam pelagra, provocata de lipsa acidului nicotinic si a altor minerale. Un regim de infometare bazat in principal pe porumb si lipsit de carne va declansa boala, care te poate ucide in citiva ani daca nu ai o alimentatie mai sanatoasa.
Dupa ce am fugit in Coreea de Sud, am fost surprinsa sa aud ca bobocii de floare si ramurile verzi de primavara simbolizeaza viata si reinnoirea in alte parti ale lumii. In Coreea de Nord, primavara este anotimpul mortii. Este perioada cind rezervele noastre de alimente sint epuizate, iar fermele nu mai produc nimic de mincare pentru ca noile culturi abia se insaminteaza. Primavara mureau cei mai multi oameni de foame.”

Cartea asta…. Imagini pentru heartbreaking gif

Nu am cuvinte sa va zic cat de realista si sfasietoare este! E greu sa imi pun in ordine gandurile  ca sa incropesc  o recenzie coerenta.

Recunosc ca nu prea citesc biografii sau jurnale , nu pentru ca nu imi plac dar uneori am impresia ca unele biografii sunt scrise prea comercial si nu se simte amprenta persoanei in cauza. Sunt sute, chiar mii de biografii ale unor persoane de la care nu ai ce invata ( nu vreau sa dau nume pentru ca nu vreau sa supar pe careva) dar nu este cazul aici.  Daca veti citi cartea, cu siguranta veti fi recunoscatori ca v-ati nascut intr-o tara unde sunteti liberi, o tara unde va puteti exprima si puteti gandi singuri, fara sa va fie impus un regim politic unde practic sunteti sclavi, unde sunteti niste marionete jucate pe degete de cei  aflati la putere.

Imagini pentru crying gif

Este heartbreaking cand vezi modul de viata din Coreea de Nord si il  compari cu cel din Coreea de Sud si te gandesti ca nord coreene sunt cu cel putin 100 de ani in urma.

Cartea Drumul catre libertate este structurata in 3 parti: Coreea de Nord, China si Coreea de Sud si prezinta fuga lui Yeonmi din infernul nord-coreean catre un viitor , catre o viata libera si atat. E o carte reala , sfasietoare, despre o lume cruda  care inca exista .

Aceasta este o carte care nu are nevoie de nici o recenzie. Trebuie citita  si atat.

Imagini pentru crying gif

Si daca video-ul de mai jos nu va convinge  sa o cititi,  atunci nu stiu ce ar putea.

Multumesc Diverta pentru aceasta carte  a carei poveste  va ramane cu mine mult timp! Puteti cumpara cartea cu un CLICK AICI 

 

Regatul spinilor si al trandafirilor de Sarah J Maas via Rao

Descriere: Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în
legende. Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa
să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea de
a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea zânelor totul
este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşi de un Mare Lord al spiriduşilor. O
ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura
care poate salva de la pieire regatul zânelor şi lumea oamenilor.
Rating: 5/5
Recenzie:
 
Se spune ca basmele sunt eterne,
povesti infinite legate prin magie. Dar, cateodata, chiar daca tii la acele
ilustrari inocente despre iubire si curaj din amintirile copilariei, mintea ta
isi doreste o noua perspectiva. In cazul acesta, Regatul Spinilor si al Trandafirilor scrisa de geniala Sarah J.
Maas ce reuseste sa transforme elementele cheie din Frumoasa si Bestia intr-o
calatorie captivanta.
Nu am de gand sa explic intriga
avand in vedere ca am citit cartea destul de tarziu, dar voi spune asta:
Frumoasa si Bestia? Verificat. O eroina incredibil de curajoasa, dura si
ironica? Verificat. Un univers bine dezvoltat? Verificat. O iubire ce iti
frange inima? Verificat. Fae, creature de cosmar si magie? Verificat verificat
verificat. Cartea aceasta a avut tot ce trebuia sa aiba o carte buna, si nu
numai! Vorbim totusi de SJM.

 

Faceti cunostinta cu Feyre, o
fata a carei poveste s-a desfasurat in prezenta saraciei de cand tatal sau a
pierdut averea familiei si a fost legata de un juramant facut mamei sale,
promitand ca isi va proteja tatal si cele doua surori mai mari. O vanatoare
esuata, insa, are ca si consecinta captura ei in Regatul Primaverii de pe
taramul Prythian.
Am comparat-o inconstient cu
Celaena si am realizat ca sunt foarte diferite. Feyre m-a surprins prin raceala
ei, nu in modul calculate al Celaenei, ci pur si simplu in atitudinea ei si in
perceptia sa asupra vietii. Am adorat faptul ca si-a gasit alinarea in arta si
am apreciat, de asemenea, istetimea ideilor sale. Au existat cateva scene in
care imaturitatea si-a spus cuvantul, dar in afara acestor ocazii rare,
intotdeauna a impus respect pentru determinarea sa si curajul sau.
Hai sa vorbim despre baieti.
Tamlin, Rhysand and Lucien. Nu va ingrijorati, de data aceasta nu exista un “harem
de barbate” precum in Tronul de Clestar,
insa piesa centrala a intregii carti este iubirea ce se creeaza intre Feyre si
Tamlin. Sunt sexy, asta admit. Tamlin e genul fermecator, protective si va va
cuceri destul de usor. Mi-au placut stagiile relatiei lor, dar, sincer vorbind,
nu am investit foarte mult in “iubirea lor” – mi s-a parut mai degraba pasiune
si atat.
Ceea ce ma aduce la Rhysand – adica
modelul perfect pentru tiparul brunet, cu ochi albastri si periculos la care
tin cu inversunare si de care nu am putut sa nu ma atasez datorita alurii sale
misterioase si a personalitatii lui sarcastic. Mi-a placut la nebunie prietenia
dintre el si Feyre si sper ca in viitor ea se va dezvolta intr-o relatie
amoroasa.
Pe Lucien nu l-am iubit pe
de-a-ntregul, dar mi-a placut de el in cele din urma. Oricum, umorul lui a fost
foarte apreciat intr-o lume atat de tensionata.
Putine personaje secundare mi-au
atras atentia sis per ca asta se va schimba in volumele urmatoare. Alis si
Nesta s-au dovedit a fi esentiale pentru puterea si forta lui Feyre. Amarantha
si Levana (din The Lunar Chronicles)
ar fi foarte bune prietene.
Un aspect superb a fost
constructia universului. Am fost complet vrajita de istoria, traditia si
peisajele din taramul zanelor sis per din toata inima ca vor fi explorate mai
mult in cartile viitoare, caci sunt o mina de aur. Un alt element pe care l-am
apreciat a fost lipsa suspansului din final, cartea lasand doar cateva linii narative
deschise pentru continuare, dar altfel oferind satisfactie. Sper si ca Sarah sa
isi continue trendul de a repovesti basmele, iar avand in vedere zvonurile cu
Hades si Persephone se pare ca dorinta mi se va indeplini!
Trebuie sa recunosc ca am avut
dubii. Unele despre posibilitatea ca nu imi va placea o carte noua de la Maas,
altele pentru ca nu credeam ca imi va atinge asteptarile. Dar stati linistiti,
caci Maas le-a inlaturat cu scrisul ei fabulous si, implicit, Regatul Spinilor si al Trandafirilor a
devenit una dintre noile mele favorite. Sigur, a avut defectele sale si un
anumit nivel de predictibilitate ici-colo, dar daca acestea sunt singurele
chestiuni ce stau in fata unei lecture placate, sunt pregatita sa le accept
tacit.
Consider aceasta carte epic de buna. Nu geniala si categoric nu la fel de complexa precum Tronul de Clestar, dar totusi foarte buna. Cumva destul de lejera
si captivanta in acelasi timp, cu un ritm ce iti permite sa devorezi fiecare
cuvant, dar sis a anticipezi urmatoarea miscare, Regatul Spinilor si al Trandafirilor a fost o pauza magica de la
realitatea monotona ce combina aspect clasice cu parti neasteptate si frumoase.
Sunt sigura ca ceea ce urmeaza va fi o evolutie, caci romance-ul si aventura
acestui inceput de serie nu pot fi decat varful iceberg-ului.
Multumesc Editurii Rao pentru carte .

Puteti cumpara cartea Regatul spinilor si al trandafirilor cu un CLICK AICI

Si nu uitati ca la targul Gaudeamus va puteti achizitiona si volumul 2 al seriei, Regatul cetii si al furiei

23599982_10156111111791833_330115118_o

Un sir infinit de testoase de John Green la Editura Trei

De la autorul cărții-fenomen Sub aceeași stea #1 bestseller New York Times, USA Today și Wall Street Journal

Aza, o adolescentă de șaisprezece ani, n-a avut niciodată de gând să încerce să dezlege misterul miliardarului dispărut Russell Pickett, dar la mijloc e o recompensă de o sută de mii de dolari.
Iar Cea Mai Bună și Mai Neînfricată Prietenă a ei, Daisy, abia așteaptă să investigheze acest caz. Așa că traversează împreună prăpastia socială care le separă de fiul lui Russell Pickett, Davis.

Aza încearcă. Încearcă din răsputeri să fie o prietenă bună, o fiică bună, o elevă bună și poate chiar și un detectiv bun, toate astea în timp ce e captivă în hățișul propriilor gânduri, care par s-o ia razna tot mai tare, într-un iureș amețitor.

Plecând de la propria viață, John Green ne împărtășește cu o claritate de diamant povestea Azei, în acest strălucit roman despre iubire, rezistență și puterea prieteniei de-o viață.

Un șir infinit de țestoase a debutat direct pe locul întâi pe lista de bestselleruri New York Times.

“Noua carte a lui John Green nu este o poveste de iubire ciudată și tristă. E un strigăt existential al adolescenței.” – VOX

“La cinci ani după Sub aceeași steaJohn Green revine cu un nou roman cu care vor rezona toți adolescenții și va alina mințile anxioase de pretutindeni. Un șir infinit de țestoase îl confirmă pe John Green ca fiind un observator extraordinar al vârstei adolescenței.” – The Guardian

“Tandru, inteligent și plin de speranță.” – The Wall Street Journal

John Green, distins cu Michael L. Prinz Award și Edgar Award, a fost de două ori finalist la Los Angeles Times Book Prize și a fost ales de către revista TIME printre primii 100 Cei mai influenți oameni din lume.
Romanele sale au fost traduse în peste 55 de limbi și sunt vândute în peste 50 de milioane de exemplare.
A creat, împreună cu fratele său Hank, celebrele Vlogbrothers și Crash Course, care au adunat peste două miliarde de vizionări pe YouTube.
La Editura Trei, de același autor, au apărut: Sub aceeași stea, Căutând-o pe Alaska, De 19 ori Katherine, Orașe de hârtie, Will Grayson, Will Grayson(împreună cu David Levithan) și Fulgi de iubire. Trei povești romantice de Crăciun (împreună cu Lauren Myracle și Maureen Johnson).
Ecranizarea romanului Sub aceeași stea a avut un succes răsunător.
Alătură-te milioanelor de fani ai lui pe Twitter @johngreen și Instagram @johngreenwritesbooks sau vizitează johngreenbooks.com.

Universul pe umerii tai la Editura Trei

Bestseller New York Times
De la autoarea romanului Toate acele locuri minunate, bestseller New York Times

Jennifer Niven revine cu o nouă poveste de iubire tulburătoare și antrenantă despre cum poți găsi persoana care te vede așa cum ești cu adevărat.

Toată lumea crede că o cunoaște pe Libby Strout, fata care a fost poreclită cândva „Cea Mai Grasă Adolescentă“ din America. Dar nimeni nu face efortul de a încerca să vadă dincolo de fizicul ei.
Toată lumea crede că îl cunoaște pe Jack Masselin. E fermecător și amuzant. Dar nimeni nu știe că ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva.
Până când Jack o întâlnește pe Libby și amândoi se trezesc antrenați într-un joc dur de liceeni, ce presupune muncă în folosul comunității și consiliere – la început sunt furioși, apoi surprinși. Fiindcă își dau seama de ceva: cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât se simt mai puțin singuri.
Pentru că atunci când cunoști pe cineva, și lumea ta, și lumea celuilalt se schimbă.

Jennifer Niven creează două personaje memorabile și o poveste de iubire înduioșătoare.” – Publishers Weekly

“O explorare subtilă a identității și a felului în care ne putem accepta pe noi înșine.” – School Library Journal

“Fiind mai mult o poveste despre cum să te iubești pe tine însuți, romanul lui Jennifer Niven vine în sprijinul tuturor celor care încearcă din răsputeri să se accepte așa cum sunt.” – Kirkus Reviews

Deşi şi-a dorit dintotdeauna să fie un înger al lui Charlie, adevărata pasiune a lui Jennifer Niven este scrisul.
Prima sa carte, The Ice Master, a fost nominalizată de Entertainment Weekly printre cele mai bune zece cărţi de nonficţiune ale anului 2000 și a fost tradusă în numeroase limbi. Pe baza ei s-au făcut o serie de documentare TV în Germania, Canada și Marea Britanie. Jennifer Niven a scris și Velva Jean, o serie de patru romane.
De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Toate acele locuri minunate, roman distins cu GoodReads Choice Award for Best Young Adult Fiction 2015, declarat Cea mai bună carte a anului 2015 de către Time Magazine, NPR, The Guardian, Publisher’s Weekly, YALSA, Barnes & Noble, The New York Public Library și nominalizat la Carnegie Medal și la The Guardian Children’s Fiction Prize. A fost peste 30 de săptămâni bestseller New York Times, iar drepturile de publicare au fost vândute în 41 de țări. Romanul va fi ecranizat, cu Elle Fanning în rolul principal.
Jennifer Niven a creat recent Germ, o revistă online pentru adolescente, precum cea din Toate acele locuri minunate, care celebrează începuturile, viitorul și toate momentele uluitoare dintre ele.

Printul de hartie la Editura Trei

#1 New York Times Bestseller
Wall Street Journal Bestseller
USA Today Bestseller

Al doilea volum din seria Familia Royal

Bătăi la debarcader, încăierări la școală, conace luxoase ce ascund vieți distruse: printre toate acestea, un tânăr încearcă să se salveze.
Reed Royal are totul – frumusețe, statut, bani. Fetele de la școala privată la care merge ar face orice să iasă cu el, băieții îl invidiază, însă lui nu i-a păsat de nimeni în afară de familie până să apară Ella Harper în viața lui.
La început voia să se răzbune, s-o facă pe protejata tatălui său să sufere, dar cu timpul toate acestea s-au transformat în dorința de a o păstra pe Ella lângă el. Când o greșeală prostească o alungă din brațele lui și haosul se instalează în conacul familiei Royal, întreaga lume a lui Reed începe să se năruie.
Ella nu-l mai vrea înapoi. Spune că nu vor face decât să se distrugă reciproc.
Poate că are dreptate. Sau… nu?
Secrete. Trădare. Inamici. Reed nu s-a mai confruntat cu așa ceva până acum și, dacă are de gând să-și recâștige prințesa, va trebui să se dovedească demn de numele de Royal.

“O serie care dă dependență – vrei tot timpul să afli mai multe despre viețile lor încurcate și frumusețea lor răvășită.” – USA Today

“O lectură impetuoasă, generoasă și obsedantă…” – Totally Booked Blog

“Geniile din spatele pseudonimului Erin Watt revin cu un rollercoaster de emoții și stări. Vă avertizăm! Puneți-vă centurile de siguranță și pregătiți-vă pentru cel mai tare raliu literar, Prințul de hârtie.” – Read & Share Book Reviews

Erin Watt este pseudonimul cu care semnează două autoare de succes legate de o pasiune comună: aceea pentru cărțile bune și dependența de scris. De asemenea, pun mare preț pe creativitate și imaginație. Ce iubesc cel mai mult (în afară de familie și animăluțele lor de
companie, desigur)? Să vină cu tot felul de idei amuzante și uneori trăsnite.
De ce se tem cel mai tare? Să nu se despartă.
La Editura Trei a apărut primul volum al seriei, Prințesa de hârtie, care a stat 15 săptămâni pe lista de bestseller New York Times și a fost finalist Goodreads Choice 2016.

EXCLUSIVITATE : Regatul cetii si al furiei de Sarah J Maas la Editura Rao

Dragi coltisori, stiu ca sunteti fani ai cartilor autoarei Sarah J Maas si Editura Rao ne-a oferit in exclusivitate coperta volumului doi al seriei Regatul Spinilor si al trandafirilor    :  Regatul cetii si al furiei .Nu-i asa ca este superba?

Cartea va fi disponibila la Targul Gaudeamus unde Editura rao va fi prezenta cu multe noutati in perioada 22-26 noiembrie .

 

23599982_10156111111791833_330115118_o

Multumesc  editurii Rao pentru aceasta exclusivitate!

 

Furia Diminetii de Pierce Brown la targul Gaudeamus

Editura Paladin îți dă întâlnire la Gaudeamus! Cărți cu Colți te ajută să descoperi în fiecare săptămână câte o carte pe care să o adaugi în wishlist-ul GAUDEAMUS 2017.

Mai jos veti putea citi in avanpremiera un fragment din noua carte Furia Diminetii de Pierce Brown pe care o puteti cumpara de la targul Gaudeamus.

furia aurie rasklop

Furia Dimineții, Pierce Brown

Traducere din limba engleză de Iulia Pomagă

Editura Paladin, 2017

Golful râsului

Mă grăbesc spre gaură. Apa clipoceşte paşnic pe margine. Gheaţa e prea densă să o văd pe Mustang înotând, dar lanterna luceşte sub crusta groasă de un metru, albastră şi îndreptându-se către ţărm. Mă iau după ea. Holiday încearcă să se târască spre mine. Îi strig să rămână pe loc şi să folosească trusa medicală.

Mă iau după lumina lui Mustang. Briciul îmi alunecă pe gheaţă, urmărind lumina de dedesubt, până când aceasta se opreşte. Nu a trecut suficient cât să fi rămas fără aer, dar nu se mişcă preţ de zece secunde. Apoi lumina începe să se stingă. Gheaţa şi apa se întunecă în timp ce lumina se scufundă în mare. Trebuie s-o scot de-acolo. Lovesc cu briciul în gheaţă până reuşesc să sparg o bucată. Urlu în timp ce îmi bag degetele între crăpături, ridic bucata de gheață şi o arunc în spate. Apa e plină de cadavre palide şi de sânge. Mustang se năpustește la suprafaţă plângând de durere. Ragnar e lângă ea, vânăt şi nemişcat. Mustang îl ţine cu mâna stângă în timp ce cu dreapta loveşte ceva albicios din apă.

Îmi înfig briciul în gheaţa din spatele meu şi apuc bine mânerul. Mustang mă prinde de mână şi o trag afară. Apoi îl tragem pe Ragnar, icnind din cauza efortului. Mustang se agaţă de gheaţă şi se prăbușește odată cu el. Dar nu e singură. Un fel de vierme alb, de dimensiunile unui om mic de statură, s-a prins de spatele ei. Are forma unui melc, dar în loc de cochilie are o carne dură, păroasă şi transparentă plină de zeci de guri mici cu dinţi ca acele, care o rod de spate. O mănâncă de vie. O altă creatură, de dimensiunile unui câine mare e prinsă de spatele lui Ragnar.

— Ia-o de pe mine! ţipă Mustang lovind înnebunită cu briciul. Ia-o de pe mine!

Creatura e mai puternică decât credeam şi se târăşte spre gaura din gheaţă încercând să o tragă pe Mustang înapoi în sălaşul ei. Răsună o împuşcătură şi o văd cum tresare după ce glonţul tras de Holiday o loveşte fix într-o parte. Sânge negru ţâşneşte din ea. Creatura ţipă şi nu se mai mișcă atât de repede, așa că am timp să ajung la Mustang şi să i-o tai cu briciul de pe spate. Îi dau un picior şi văd cum se zbate şi trage să moară. Lighioana de pe spatele lui Ragnar o tai în două, i-o iau din spate şi o arunc.

— Sunt mai multe acolo jos. Plus ceva şi mai mare, îmi zice Mustang ridicându-se cu greu.

Faţa i se aspreşte când îl vede pe Ragnar. Mă duc în fugă spre el. Nu mai respiră.

— Păzeşte gaura, îi spun lui Mustang.

Prietenul meu uriaş arată ca un copil acolo, pe gheaţă. Încep procedura de resuscitare. Îi lipseşte cizma stângă. Ciorapul i-a ieşit aproape de tot. Piciorul i se lovește pe gheaţă în ritmul masajului cardiac. Holiday se împleticește până la noi. Are pupilele foarte dilatate din cauza analgezicelor. Şi-a aplicat pe picior piele-artificială din trusa medicală. Dar pentru că rana e adâncă, după ce efectul analgezicelor va trece, n-o să mai poată merge. Se prăbuşeşte pe gheaţă lângă Ragnar. Îi trage ciorapul pe picior de parcă asta ar conta acum.

— Întoarce-te, mă trezesc spunând.

Saliva mi-a îngheţat pe buze. Pleoapele îmi îngheaţă din cauza lacrimilor pe care nici nu ştiam că le vărs.— Întoarce-te. Treaba ta aici încă nu e terminată.

Tatuajul Urlătorilor se vede întunecat pe pielea lui palidă. Runele protectoare de pe faţa lui seamănă cu nişte lacrimi.

— Oamenii tăi au nevoie de tine, îi spun.

Holiday îl ţine de mână. Mâinile ei laolaltă nu sunt la fel de mari ca laba lui cu şase degete.

— Vrei ca ei să câştige? întreabă Holiday. Trezeşte-te, Ragnar. Trezeşte-te.

Tresare sub mâinile mele. Pieptul i se mişcă în timp ce inima începe să-i bată. Apa îi iese pe gură. Confuz, loveşte gheaţa cu brațele şi tuşeşte după aer. Trage cu sete aer în piept. Pieptul lui uriaş se mişcă în timp ce priveşte spre cer şi pe buze îi apare un zâmbet sfidător.

— Nu încă, Mamă-a-Toate. Nu încă.

— Suntem futuţi, zice Holiday uitându-se la puţinele provizii pe care Mustang a reuşit să le ia de pe navă.

Ne adăpostim într-o râpă şi pentru o vreme scăpăm de vânt. Nu e cine ştie ce. Ne strângem în jurul căldurii slabe pe care o degajă două facle termice, după ce am fugit peste calota de gheaţă măcinaţi de vântul care bătea cu optzeci de kilometri pe oră. Furtuna se lasă întunecată peste apa din spatele nostru. Ragnar o priveşte atent în timp ce noi ne sortăm proviziile. Avem un dispozitiv GPS, câteva batoane de proteine, două lanterne, hrană deshidratată, o plită termică şi o pătură termică mare cât să-i ajungă doar unuia dintre noi. Am învelit-o pe Holiday cu ea, costumul ei fiind cel mai afectat. Mai avem şi un pistol de semnalizare, un dispozitiv de aplicat piele artificială şi două ghiduri digitale de supravieţuire de mărimea unui deget.— Are dreptate, zice Mustang. Dacă nu plecăm de-aici, suntem morţi.

Cutiile noastre cu arme s-au dus. Armurile, cizmele gravitaţionale şi proviziile sunt pe fundul mării. Tot ce le-ar fi permis Obsidienilor să îşi distrugă Zeii. Tot ce ne-ar fi permis să îi contactăm pe prietenii noştri de pe orbită. Sateliţii sunt orbi. Nu se uită nimeni după noi. Nimeni în afară de cei care au tras în nava noastră. Singurul lucru bun e că şi ei s-au prăbuşit. Am văzut epava arzând în munţi când am traversat banchiza. Dar dacă au supravieţuit, dacă au echipament, atunci o să ne vâneze şi noi va trebui să ne apărăm cu patru brice, o puşcă şi un pumn electromagnetic care mai are puţină baterie. Pieile-de-focă de pe noi sunt tăiate şi distruse. Dar deshidratarea o să ne omoare cu mult înaintea frigului. Cât vezi cu ochii nu sunt decât pietre negre şi gheaţă. Dacă mâncăm gheaţă, temperatura noastră internă o să scadă şi o să murim de frig.

— Trebuie să găsim un adăpost corespunzător, zice Mustang suflându-și în mâinile înmânușate şi tremurând. Ultima dată când m-am uitat pe hărţile din carlingă eram la două sute de kilometri de vârfuri.

— Ar putea la fel de bine să fie şi o mie, zice Holiday ţâfnoasă.

Îşi roade buza de jos şi se holbează la proviziile noastre de parcă asta le-ar face să se înmulţească.

Ragnar privește obosit. Cunoaşte teritoriul ăsta. Ştie că nu putem să supravieţuim aici. Şi chiar dacă nu vrea să ne spună asta, ştie că o să ne vadă murind unul după altul fără să poată face nimic în privinţa asta. Holiday o să moară prima. Apoi Mustang. Pielea ei de focă e ruptă acolo unde a muşcat-o fiara şi apa s-a infiltrat deja în tăietură. Apoi o să mă duc eu, şi el o săsupravieţuiască. Cât de aroganţi trebuie să fi părut gândindu-ne că o să venim şi o să-i eliberăm pe Obsidieni într-o singură noapte.

— Pe aici nu sunt nomazi? îl întreabă Holiday pe Ragnar. Am tot auzit poveşti despre legionari izolaţi…

— Nu sunt poveşti, spune Ragnar. Clanurile se aventurează rar pe gheaţă după ce se termină toamna. Ăsta e anotimpul Mâncătorilor.

— Nu mi-ai spus despre ei, îi zic.

— Credeam că o să trecem peste teritoriul lor. Îmi pare rău.

— Ce sunt Mâncătorii? întreabă Holiday. Cunoştinţele mele de antropologie a Antarcticii sunt de căcat.

— Mâncători de oameni, spune Ragnar. Dezonoraţi şi alungaţi din clanuri.

— Afurisită treabă.

— Darrow, trebuie să fie o cale de a-i contacta pe oa­menii tăi ca să ne ia de-aici, îmi zice Mustang, hotărâtă că găsească o soluţie.

— Nu e. Antenele de bruiaj de pe Asgard acoperă tot continentul. Singurul mijloc de comunicaţie e la mii de kilometri de aici. Asta dacă nu găsim ceva pe cealaltă navă.

— Cine era pe nava aia? întreabă Ragnar.

— Nu ştiu. Nu poate să fie Şacalul, spun eu. Dacă ştia că suntem aici, îşi trimitea toată flota după noi, nu o singură navă într-o misiune secretă.

— E Cassius, spune Mustang. Presupun că a venit pe o navă camuflată, cum am făcut și eu. Trebuia să fie pe Luna. Ăsta era unul dintre aspectele pozitive ale faptului că negocierile aveauloc aici. Dacă îi prinde cineva că acţionează pe la spatele fratelui meu, o să le fie la fel de rău ca şi mie. Sau mai rău.

— De unde ştia în care navă suntem? întreb eu.

— Poate că a mirosit diversiunea, ridică Mustang din umeri. Poate că ne-a urmărit din Ace. Nu ştiu. Nu e prost. Te-a mai prins odată în timpul Ploii, când treceai pe sub zid.

— Sau i-a spus cineva, zice Holiday sumbră.

— De ce i-aş fi spus dacă şi eu eram pe nenorocita de navă? întreabă Mustang.

— Da, păi să sperăm că e Cassius, spun eu. Dacă e el, atunci n-o să sară în cizmele gravitaţionale ca să zboare până la Asgard, pentru că atunci va trebui să-i explice Şacalului în primul rând ce căuta pe Phobos. Apropo, ce s-a întâmplat cu nava lor? A părut că cineva lansează o rachetă din nava noastră, doar că noi nu aveam rachete.

— Erau rachete în cutii, zice Ragnar. Am tras o sarissa de pe rampa de încărcare cu un lansator de umăr.

— Ai tras cu o rachetă în ei în timp ce ne prăbuşeam? întreabă Mustang nevenindu-i să creadă.

— Da. Şi am încercat să strâng cizmele gravitaţionale. Am eşuat.

— Eu cred că te-ai descurcat foarte bine, zice Mustang râzând.

Râsul e molipsitor şi râdem cu toţii, chiar şi Holiday. Ragnar nu înţelege comicul situaţiei. Buna mea dispoziţie dispare însă repede când Holiday tuşeşte şi-şi strânge şi mai bine gluga.

Mă uit la norii negri de deasupra mării.

— Cât mai avem până ne ajunge furtuna, Ragnar?

— Cam două ore. Se mişcă rapid.

— O să se facă minus şaizeci de grade, zice Mustang. N-o să supravieţuim. Nu cu un echipament ca ăsta.Vântul urlă prin râpă şi peste peisajul montan mohorât din jurul nostru.

— N-avem decât o singură opţiune, spun eu. Ne mobilizăm, trecem munţii şi ajungem la nava prăbușită. Dacă într-adevăr e Cassius acolo, o să aibă măcar o grupă de mercenari din Legiunea a XIII-a cu el.

— Asta nu e bine, zice Mustang îngrijorată. Cenuşiii ăia sunt mai bine antrenaţi decât noi pentru lupta pe timp de iarnă.

— Mai bine decât tine, zice Holiday trăgându-şi pielea-de-focă pentru a-i arăta lui Mustang tatuajul legiunii a XIII-a de pe gâtul ei. Nu şi decât mine.

— Eşti un dragon? întreabă Mustang neputând să-şi ascundă uimirea.

— Am fost. Ideea e asta: RLP, regulamentul de luptă pretorian dispune ca orice transport de cursă lungă să fie dotat cu echipament de supravieţuire suficient cât să îi ajungă fiecărei grupe o lună în orice fel de condiţii. O să aibă apă, mâncare, căldură şi cizme gravitaţionale.

— Şi dacă au supravieţuit prăbuşirii? zice Mustang uitându-se la spatele rănit al lui Holiday şi la restul armamentului nostru.

— Atunci nu o să supravieţuiască întâlnirii cu noi, zice Ragnar.

— Şi e mai bine să-i lovim înainte să apuce să se adune, spun eu. Plecăm acum, mergem cât putem de repede şi poate ajungem acolo înaintea să ne lovească furtuna. E singura noastră şansă.

Ragnar şi Holiday mi se alătură; Obsidianul strânge echipamentul, iar Cenuşia îşi verifică gloanţele. Dar Mustang ezită. E ceva ce nu ne-a spus încă.

— Ce e? o întreb.Vântul urlă prin râpă şi peste peisajul montan mohorât din jurul nostru.

— N-avem decât o singură opţiune, spun eu. Ne mobilizăm, trecem munţii şi ajungem la nava prăbușită. Dacă într-adevăr e Cassius acolo, o să aibă măcar o grupă de mercenari din Legiunea a XIII-a cu el.

— Asta nu e bine, zice Mustang îngrijorată. Cenuşiii ăia sunt mai bine antrenaţi decât noi pentru lupta pe timp de iarnă.

— Mai bine decât tine, zice Holiday trăgându-şi pielea-de-focă pentru a-i arăta lui Mustang tatuajul legiunii a XIII-a de pe gâtul ei. Nu şi decât mine.

— Eşti un dragon? întreabă Mustang neputând să-şi ascundă uimirea.

— Am fost. Ideea e asta: RLP, regulamentul de luptă pretorian dispune ca orice transport de cursă lungă să fie dotat cu echipament de supravieţuire suficient cât să îi ajungă fiecărei grupe o lună în orice fel de condiţii. O să aibă apă, mâncare, căldură şi cizme gravitaţionale.

— Şi dacă au supravieţuit prăbuşirii? zice Mustang uitându-se la spatele rănit al lui Holiday şi la restul armamentului nostru.

— Atunci nu o să supravieţuiască întâlnirii cu noi, zice Ragnar.

— Şi e mai bine să-i lovim înainte să apuce să se adune, spun eu. Plecăm acum, mergem cât putem de repede şi poate ajungem acolo înaintea să ne lovească furtuna. E singura noastră şansă.

Ragnar şi Holiday mi se alătură; Obsidianul strânge echipamentul, iar Cenuşia îşi verifică gloanţele. Dar Mustang ezită. E ceva ce nu ne-a spus încă.

— Ce e? o întreb.

— Cassius, zice ea încet. Nu ştiu sigur. Dacă nu e singur? Dacă e şi Aja cu el?

Imagini pentru pierce brownPIERCE BROWN s‑a născut în 1988 în Colorado, dar a trăit în peste opt state din America, petrecându‑şi copilăria construind ascunzători şi capcane pentru verişorii lui.

Furia Dimineții este ultimul volum din trilogia dedicată revoluţionării unei societăţi abuzive care stăpâneşte întregul Sistem Solar. Prima parte a seriei, Furia Roşie, apărută pe când autorul avea 26 de ani, l‑a consacrat pe tânărul scriitor drept o interesantă nouă voce a literaturii distopice