Posted in Musthave, New

Cover reveal River Wild by Samantha Towle

Did you see the cover and blurb for Samantha Towle’s upcoming release RIVER WILD?! coming January 14th, 2019!


Add toGoodreads ➜

River Wildwill be available on Kindle Unlimited. Links will be posted on release day.

Sign up for Samantha’s mailing list now and be the first one notified when it goes live! ➜


A new town. A new identity. Pregnant and alone.

And far away from a past that can never find me.

River Wild.

Moody. Sullen. Asshole.

And my new neighbor.

I have no interest in befriending River. And he definitely doesn’t want to be befriended by me.

Then, he helps me rescue anabandoned dog. And, that day, I see something in his eyes that reflect back in my own. Sadness. Pain. Loneliness.

I know all of those things well.

An unwanted and unexpected friendship that somehow works. Then, without warning, it turns into something more.

River and I both have our secrets,and that’s okay. Because I understand him. And he understands me.

For the first time in my life, I have something I never thought I would have—happiness.

But happiness isn’t forever. Not for people like me.

Especially not when my past is waiting just around the corner, ready to come and take it all away.

PhotoCredit: Wander Aguiar Photography

Model: Andrew Biernat

Cover Designer: Najla Qamber Designs

Posted in Must read, Musthave, New

Fire and blood by George R.R Martin /Harper voyager


From the masterly imagination behind A Game of Thrones – one of the greatest fantasy epics of all time and an unmissable HBO hit series – comes a definitive history of Westeros’s past as told by Archmaester Gyldayn.

Unravelling events that led to A Song of Ice and Fire, Fire and Blood is the first volume of the definitive two-part history of the Targaryens in Westeros. Revealing long-buried secrets and untold lasting enmity, it sets the scene for the heart-stopping series conclusion, The Winds of Winter.

300 years before the events of A Song of Ice and Fire, long before the schism that set the houses of Westeros at each other’s throats, one house ruled supreme and indomitable. House Targaryen, the house of the last remaining dragonlords.

After surviving the Doom of Valyria the Targaryen’s established themselves on Dragonstone. This volume traces their legendary lineage from Aegon the Conqueror to the bloody Dance of Dragons; a civil war that pitted Aegon II and his half-sister Rhaenyra in a bitter conflict for the throne of their father, nearly wiping out the Targaryen dynasty forever.

What really happened during the Dance of the Dragons? Why did it become so deadly to visit Valyria after the Doom? What is the origin of Daenerys’s three dragon eggs? These are but a few of the questions answered in this essential chronicle, as related by a learned maester of the Citadel.

With all the scope and grandeur of Gibbon’s The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, Fire and Blood is the ultimate guide to Westeros’s past. Featuring more than eighty all-new black-and-white illustrations by artist Doug Wheatley this is an essential volume for any Game of Thrones fan’s library. For the first time the full tapestry of Targaryen history is revealed

Posted in New, Recenzie, review

Review Dry by Neal and Jarrod Shusterman/ Walker Books

by Neal Shusterman
Jarrod Shusterman
Synopsis: The drought—or the Tap-Out, as everyone calls it—has been going on for a while now. Everyone’s lives have become an endless list of don’ts: don’t water the lawn, don’t fill up your pool, don’t take long showers.

Until the taps run dry.

Suddenly, Alyssa’s quiet suburban street spirals into a war zone of desperation; neighbors and families turned against each other on the hunt for water. And when her parents don’t return and her life—and the life of her brother—is threatened, Alyssa has to make impossible choices if she’s going to survive.

Every time I pick up one of Neal Shusterman’s books I’m simply amazed by how intense and thought-provoking it is and this book was no exception. I have the manuscript version (with very clear warnings not to post, share, or copy) and I don’t know how much the small stuff will have changed once the novel is released, but at the core, this story is about survival and human nature.
Alyssa and her family are a typical suburban family. They have a few water bottles in the fridge, some Gatorade, but they certainly did not stock up for a national emergency. Her parents, little brother, Uncle, and dog all need water and there isn’t enough to last a day.
Alyssa is a typical teenager, who is mostly worried about her homework and college when everything starts to go to hell. She has a fierce love for her family and will do anything for them. I really liked her little brother Garrett, he was also a kid with a good heart.
Kelton comes from a family that is survivalists, they are prepared for the worst. But they were not really prepared for what their neighbors will do to survive.
The story was beautifully written, although I’ll admit that I never really bonded with any of the characters. And, speaking of characters…there are a LOT of them. While I loved the snapshots of other people affected by the crisis, it did make it harder to deeply bond with anyone. Although I have to say that the ending made all of it worthwhile. Seeing how everything happened…yes, please! As for the ending, well, I didn’t love it. I mean, much of it was fine, but certain people…Ugh. Not gonna say more.
As I stated before this is a very plot-driven story that is very hard to put down. The story is very topical and very realistic. I don’t want to say much about it, because it is something that you just need to experience for yourself. There are very real passages about how society will break down and what it is like to die of dehydration. I always like to think that society will behave better in the face of catastrophe, but I think I know that it will really come down to chaos and everyone out to save themselves.

Posted in Must read, Musthave, New, Recenzie, review

Review The Other Side of Lost by Jessi Kirby / Harper360 UK

The Other Side of Lost
By Jessi Kirby
Synopsis: Mari Turner’s life is perfect. That is, at least to her thousands of followers who have helped her become an internet starlet. But when she breaks down and posts a video confessing she’s been living a lie—that she isn’t the happy, in-love, inspirational online personality she’s been trying so hard to portray—it goes viral and she receives major backlash. To get away from it all, she makes an impulsive decision: to hike the entire John Muir trail. Mari and her late cousin, Bri, were supposed to do it together, to celebrate their shared eighteenth birthday. But that was before Mari got so wrapped up in her online world that she shut anyone out who questioned its worth—like Bri.
With Bri’s boots and trail diary, a heart full of regret, and a group of strangers that she meets along the way, Mari tries to navigate the difficult terrain of the hike. But the true challenge lies within, as she searches for the way back to the girl she fears may be too lost to find: herself.
I really enjoyed this, plus I am now desperate to go on a decent hike somewhere gorgeous.
It is a lighthearted and easy read, even while touching on grief and feelings of inadequacy. Mari is not always 100% likable, but she is trying which I liked. And I like that we see her doubts about her life before, and see her grow through the book in an effort to change how she thinks and reprioritize. I was a little let down at the end as we don’t really get to see that change take effect, but I liked the journey.
I really loved the progression of the story and the way in which Mari learned to carry her grief and figure out whom she really was, what kind of person she wanted to be, and what she wanted to contribute to society. She also meets some really fun trail friends along the way who are immediately accepting of her and in the end help her work out her issues. Everyone has something different they’re going through, but together, they are one giant support group learning to face their problems and push through them effectively.
But with this story, in particular, there were so many little anecdotes and life lessons almost that stuck with me and I think will stick with me for a long time. The aspect of loss and grief with Bri’s death and Mari (who I have decided to pronounce Mar-E vs. Mary) honoring her legacy really drew me in and made me shed more than a few tears. I also liked the aspect of being a social media influencer, as I work in media and know a bit about that side of things. For one, it seems absolutely exhausting, having to live every moment of your life thinking about what the next picture or video or caption is going to be.
I can’t think of any aspect of the book that I didn’t enjoy, as I stayed up late into the night reading until forcing myself to set it down and finish the next day. I definitely don’t think it’s a question whether or not I’ll be rereading it. It’s more of a matter or not if but when, as well as if I can stop myself from rereading it in less than a week from finishing it the first time.
A big Thank You to Harper360UK for sending me a copy.
Posted in Must read, Musthave, New, Recenzie

Review The Lady’s Guide to Petticoats and Piracy by  Mackenzi Lee / Harper360 UK

The Lady’s Guide to Petticoats and Piracy
by  Mackenzi Lee
Synopsis: A year after an accidentally whirlwind grand tour with her brother Monty, Felicity Montague has returned to England with two goals in mind—avoid the marriage proposal of a lovestruck suitor from Edinburgh and enroll in medical school. However, her intellect and passion will never be enough in the eyes of the administrators, who see men as the sole guardians of science.
But then a window of opportunity opens—a doctor she idolizes is marrying an old friend of hers in Germany. Felicity believes if she could meet this man he could change her future, but she has no money of her own to make the trip. Luckily, a mysterious young woman is willing to pay Felicity’s way, so long as she’s allowed to travel with Felicity disguised as her maid.
In spite of her suspicions, Felicity agrees, but once the girl’s true motives are revealed, Felicity becomes part of a perilous quest that leads them from the German countryside to the promenades of Zurich to secrets lurking beneath the Atlantic.
I don’t want to be overdramatic but this book might be the most extraordinary, realistic, inspirational young adult book I’ve ever read. I really felt every character’s emotions and loved basically everything about the book.
The Gentlemen’s Guide to Vice and Virtue was one of my best reads of 2017 but this-this is something that we need more in YA literature.
Felicity is the newest addition to my all time favorite heroines list. She felt so real; she had goals, flaws, doubts, struggles, resolve, friendship, growth, and ingenuity that made her whole. I enjoyed her adventure, both her internal and actual continent-crossing seafaring ones. Felicity Montague is sick and tired of having to fight for her right to simply exist.  As a young lady intent on becoming a physician, every door open to education is slammed in her face simply because she isn’t a man.  Men either refuse to listen to her or worse, mock her dreams. Without a penny to her name, Felicity has no hope of making it to Germany until the mysterious Sim offers to pay if she can travel with her disguised as Felicity’s maid.  Suspicious of the pirate’s intentions, Felicity still agrees because she believes her only hope of becoming a doctor is by learning from Dr. Platt. One thing I really admired about Felicity’s character is her recurring mantra — “You deserve to be here.” She gives herself pep talks throughout the book, and it might be beneficial for me to take a page from her self-care book. It’s a good tool for dealing with being “raised in a world where you’re taught to always believe what men say” and “doubting yourself at every step.” Misogyny aside, she’s also dealing with a medical community that wants to treat people instead of preventing disease, because treating people makes more money. Another theme sadly still relevant today.
The Lady’s Guide to Petticoats and Piracy is such a wild ride of a novel. Starting it, I didn’t much know where it would go, but as the story developed, I was beaming the whole way through. In between the growing friendship between the girls, the cameos from Monty and Percy, and the fierce intersectional feminist message, I was completely in my element. Read this book when it comes out! You won’t regret it!
A big thank you to Harper360 UK for sending me a copy.
Posted in Must read, New

Fragment exclusiv din Imperiul Furtunilor de Sarah J Maas curand la Editura Rao

Biblioteca RAO


Seria Tronul de cleştar :

  • Tronul de cleştar
  • Diamantul de la miezul nopții
  • Moştenitoarea focului
  • Regina umbrelor



Seria Regatul spinilor şi al trandafirilor

  • Regatul spinilor şi al trandafirilor
  • Regatul ceții și al furiei



Imperiul furtunilor



Pentru Tamar, campioana mea, zână bună

și cavaler în armură strălucitoare.

Îți mulțumesc pentru că ai crezut în această serie

de la prima pagină.

imperiul furtunilor 3d





Tobele din oase răsunară peste povârnișurile crestate ale Munților Negri la asfințitul soarelui. Din deschiderea stâncoasă în care cortul ei de război gemea bătut de un vânt uscat, prințesa Elena Galathynius urmărise toată după-amiaza cum armata temutului lord traversa munții în valuri întunecate. Soarele dispăruse de mult, iar focurile de tabără ale inamicilor licăreau peste munți și văi ca o mantie de stele. Erau atât de multe focuri acolo – în comparație cu partea de vale unde se afla ea. Nu avea nevoie de darul urechilor ei Fae ca să audă rugăciunile tăcute și rostite ale armatei sale de oameni. În ultimele câteva ore, și ea se rugase de câteva ori, cu toate că știa că nu aveau să primească vreun răspuns la rugăciune. Elena nu se gândise niciodată la locul în care ar fi putut să moară – nu se gândise niciodată că ar fi putut să fie atât de departe de stâncile înverzite din Terrasen. Că era posibil ca trupul să nu-i fie ars, ci devorat de bestiile îngrozitorului lord. Că ar fi putut foarte bine să nu existe niciun semn care să spună lumii unde căzuse o prințesă a Terrasenului. Nu avea să existe niciun semn pentru niciunul dintre ei.

– Trebuie să te odihnești, se auzi dintr-odată, în spatele ei, vocea aspră a unui mascul ce străjuia intrarea în cort.

Elena se uită peste umăr, păru-i argintiu și desfăcut agățându-se de numeroşii solzi de piele ai armurii. Privirea întunecată a lui Gavin era îndreptată spre cele două armate care se întindeau, spre fâșia neagră de demarcație pe care nu puteau s-o încalce prea curând. Cu tot discursul său despre odihnă, Gavin nu-și scosese armura când intrase în cortul lor, acum câteva ore. În cele din urmă, cu hărțile în mâini, dar deznădăjduiţi, conducătorii lui de război ieșiseră din cort, cu doar câteva minute mai devreme. Ea le  simțea frica. Disperarea. Pașii lui Gavin abia se auziră pe pământul uscat și pietruit când se apropie de postul ei singuratic de veghe, aproape fără zgomot, mulțumită anilor de hoinărit prin sălbăticia sudului. Elena înfrunta din nou imaginea nenumăratelor focuri inamice.

– Forțele tatălui tău ar mai avea sorți de izbândă, spuse el cu o voce răgușită.

Speranță deșartă. Auzul ei de nemuritoare captase fiecare cuvânt din orele de dezbateri aprinse din cortul aflat în spatele lor.

– Valea aceasta este acum o capcană a morții, spuse Elena.

Însă ea îi condusese aici pe toți. Gavin nu răspunse.

– Nu-ți mai face iluzii, continuă Elena, va fi scăldată în sânge.

Războinicul rămase tăcut. Pentru Gavin, era atât de neobişnuit să fie calm. Niciun licăr al ferocității necontrolate nu strălucea în ochii mari, iar părul castaniu și zburlit îi atârna pe umeri. Ea nu își amintea când vreunul dintre ei făcuse ultima oară baie. Gavin se întoarse spre ea cu acea apreciere sinceră pe care i-o arătase din clipa în care îl întâlnise prima dată în sala tatălui ei, în urmă cu aproape un an. Parcă trecuse o eternitate de atunci. Fusese un timp atât de diferit, o lume atât de diferită – când tărâmurile erau încă pline de cântec și de lumină, când magia nu începuse să pâlpâie în umbrele tot mai mari ale lui Erawan și ale soldaților lui demonici. Ea se întreba câtă vreme avea să mai reziste Orynthul de îndată ce măcelul de aici, din Sud, se va fi încheiat. Se întreba dacă Erawan avea să distrugă mai întâi palatul strălucitor al tatălui ei din vârful muntelui sau să incendieze biblioteca regală – să ardă sufletul și conştiinţa unei epoci. Iar apoi să-i ardă oamenii.

– Soarele o să răsară abia peste câteva ore, spuse Gavin mişcându-şi gâtul. Ai suficient timp să încerci să fugi.

– Ne-ar sfâșia în bucăți înainte ca noi să eliberăm trecătorile…

– Nu „noi“. Tu. Lumina focului aruncă pe fața lui bronzată un licăr de ușurare. Tu singură.

– Nu-mi voi abandona oamenii. Degetele ei le atinseră pe ale lui. Şi nici pe tine.

Gavin nu se clinti.

– Nu ai cum să eviţi ziua de mâine. Şi nici vărsarea de sânge. Ai auzit ce a spus mesagerul – știu că ai auzit. E un adevărat măcel în Anielle. Aliații noștri din Nord au dispărut. Armata tatălui tău este prea mult în urma noastră. O să murim toţi înainte să răsară soarele.

– Oricum, într-o bună zi o să murim toţi.

– Nu. Gavin îi strânse mâna. Eu am să mor. Oamenii de acolo – şi ei or să moară. În luptă sau de bătrâneţe. Dar tu… Se uită la urechile ei delicate și ascuțite, moștenite de la tatăl său. Ai putea trăi secole. Milenii. Nu renunța la asta pentru o luptă pierdută.

– Prefer să mor mâine decât să trăiesc o mie de ani ca o laşă.

Gavin fixă din nou valea cu privirea. Se uită la oamenii lui, ultima linie de apărare împotriva hoardei lui Erawan.

– Treci în spatele liniilor tatălui tău, spuse el tăios, și continuă lupta de acolo!

Ea înghiți în sec.

– Nu ar avea niciun rost.

Întorcând încet capul, Gavin se uită la ea. Și, după toate aceste luni, după tot acest timp, ea mărturisi:

– Puterea tatălui meu slăbește. De câteva decenii se apropie de moarte. Cu fiecare zi, lumina Malei se stinge în el. Nu poate să-i facă față lui Erawan și să câștige. Ultimele cuvinte ale tatălui ei, înainte de a o trimite în această încercare sortită cu luni în urmă, fuseseră: „Soarele meu apune, Elena. Trebuie să găsești o cale să te asiguri că al tău nu va înceta să răsară.“

Gavin se albi la faţă.

– Ai ales să-mi spui asta acum?

– Am ales să-ți spun acum, Gavin, deoarece nici pentru mine nu mai există nicio speranță – fie că fug în seara asta, fie că voi lupta mâine. Continentul o să cadă.

Gavin se mișcă spre zecile de corturi de pe afloriment. Spre prietenii lui. Prietenii ei.

– Niciunul dintre noi nu are cum să evite ziua de mâine, spuse el.

Și felul în care rosti cuvintele, cu vocea spartă, şi strălucirea din ochii lui o făcură să îl mai ia o dată de mână. Niciodată – nici măcar o dată în toate aventurile lor, în toate ororile pe care le înduraseră împreună – nu îl văzuse plângând.

– Erawan o să câştige și o să conducă ținutul ăsta, ca pe toate celelalte, pentru totdeauna, șopti Gavin.

Soldații se agitau în tabăra de dedesubt. Bărbați și femei șoptind, înjurând, plângând. Elena identifică sursa groazei lor – tocmai din cealaltă parte a văii. Rând pe rând, ca și când o uriașă mână întunecată le-ar fi măturat, focurile taberei stăpânului groazei se stinseră. Tobele de oase bătură mai tare. În sfârșit, sosise şi el. Erawan însuși venise să supravegheze ultima înfruntare a armatei lui Gavin.

– Nu vor aștepta răsăritul, spuse Gavin, întinzând o mână tremurândă spre teaca în care sabia Damaris îi stătea la şold. Însă Elena îl prinse de braț, mușchii lui tari fiind ca granitul sub armura din piele. Erawan sosise. Poate că zeii erau îndurători încă. Poate că sufletul înflăcărat al mamei ei îi convinsese. Se uită cu atenţie la chipul sălbatic și dur al lui Gavin – la chipul pe care ajunsese să-l prețuiască mai mult decât pe oricare altul – şi spuse:

– Nu o să câştigăm lupta asta şi nici războiul ăsta. Corpul îi tremura abţinându-se să se ducă la generalii lui, dar o respectă, ascultând-o. Amândoi învăţaseră să se respecte, chiar dacă nu le fusese deloc uşor. Elena își ridică degetele de la mâna liberă în spaţiul dintre ei. Magia brută din venele sale dansa acum, transformându-se din foc în apă, în lujeri răsuciţi de gheață sfârâitoare. Nu un abis ca al tatălui ei, ci o magie schimbătoare și vioaie. Oferită în dar de mama ei.

– Nu o să câştigăm războiul ăsta, repetă Elena, chipul lui Gavin strălucind în lumina puterii ei brute. Dar putem să-i amânăm deznodământul pentru un timp. Pot să traversez valea într-o oră sau două. Ea își strânse degetele în pumn și îşi opri magia. Gavin se încruntă.

– Elena, este o nebunie! E sinucidere! Locotenenții lui or să te prindă înainte să apuci să te strecori printre linii.

– Exact. Or să mă ducă direct la el, acum că a venit. Or să mă considere un prizonier de valoare – nu asasina lui.

– Nu. Un ordin și o rugăminte.

– Ucide-l pe Erawan şi bestiile lui or să intre în panică! Suficient de mult timp pentru ca forțele tatălui meu să sosească, să se unească rapid cu ce mai rămâne din ale noastre și să zdrobească legiunile  inamice.

– Spui „ucide-l pe Erawan“ ca și când ar fi o sarcină ușoară. Este un rege Valg, Elena! Chiar dacă te duc la el, o să te subjuge voinței lui înainte să poți face vreo mișcare. Inima îi bătu mai puternic, dar spuse forțat cuvintele.

– De aia… Nu-şi putea stăpâni tremurul buzelor. De aia am nevoie  să vii cu mine în loc să lupți cu oamenii tăi. Gavin o fixă cu privirea.

– Deoarece am nevoie… Lacrimile i se prelingeau pe obraji. Am nevoie să-i distragi. Trebuie să tragi de timp ca să trec de apărarea interioară. Tot aşa cum prin lupta de a doua zi aveau să câștige timp. Pentru că Erawan s-ar fi îndreptat mai întâi spre Gavin. Spre războinicul care fusese un bastion împotriva  forțelor Stăpânului Întunericului atât de mult timp, care se luptase cu el când nimeni altcineva nu ar fi făcut-o… Ura lui Erawan pentru prințul uman rivaliza doar cu cea pentru tatăl ei. Gavin o studie îndelung, apoi întinse mâna ca să-i șteargă lacrimile.

– Nu poate fi ucis, Elena! Ai auzit ce a șoptit oracolul tatălui tău.

Ea dădu aprobator din cap.

– Știu.

– Și chiar dacă am reuși să-l stăpânim – să-l prindem… Gavin se gândi la cuvintele ei. Știi doar că nu facem altceva decât să îndreptăm războiul spre altcineva – spre oricine va conduce ținuturile astea.

– Războiul ăsta, spuse ea încet, este doar a doua mutare dintr-un joc jucat încă din vremurile antice, de dincolo de mare.

– Îl amânăm pentru ca altcineva să-l moștenească, dacă o să fie eliberat. Iar asta nu o să îi salveze pe soldații de acolo de la măcelul de mâine.

– Dacă nu acționăm, nu o să aibă cine să moștenească războiul ăsta, spuse Elena. Îndoiala juca în privirea lui Gavin. Chiar și acum, insistă ea, magia noastră scade, zeii noștri ne abandonează. Fug de noi. Nu avem aliați Fae în afară de cei din armata tatălui meu. Iar puterea lor, ca și a lui, scade. Totuşi, poate că, atunci când se va face a treia mișcare… poate că jucătorii din jocul nostru neterminat vor fi diferiți. Poate că o să fie un viitor în care Spiridușii și oamenii or să lupte împreună, unindu-şi forţele. Poate că or să găsească o cale să pună capăt războiului. Aşadar, o să pierdem bătălia asta, Gavin, spuse ea. Prietenii noștri or să moară pe câmpul de luptă, iar noi o să recurgem la o diversiune ca să-l prindem pe Erawan, aşa încât Erilea să poată avea un viitor. El strânse din buze, cu ochi mari, ca de safir.

– Nu trebuie să știe nimeni, spuse ea, cu vocea spartă. Chiar dacă reușim, nimeni nu trebuie să știe ce facem.

Îndoiala îi brăzda riduri adânci pe chip. Ea îl apucă mai strâns de mână.

– Nimeni, Gavin!

Agonia îi traversă faţa, însă el dădu aprobator din cap. Ținându-se de mână, scrutară întunericul ce învăluia munții, tobele din oase ale stăpânului groazei auzindu-se ca nişte ciocane care băteau fierul. Prea curând, sunetele tobelor aveau să fie acoperite de țipetele soldaților muribunzi. Mult prea curând, valea avea să fie traversată de râuri de sânge.

– Dacă facem asta, trebuie să plecăm acum, spuse Gavin şi îşi îndreptă din nou atenţia spre corturile din apropiere. Fără să ne luăm rămas-bun. Fără alte cuvinte. Mâine am să-i ordon lui Holdren să conducă. El o să ştie ce să le spună celorlalți. Ea dădu din cap, iar gestul fu o confirmare suficientă. Gavin nu o mai ţinu de mână şi se îndreptă spre cel mai apropiat cort de al lor, spre locul unde, probabil, dragul lui prieten și cel mai loial războinic profita de ultimele sale ore cu noua soție. Elena își întoarse privirea în altă parte, înainte ca Gavin să-și așeze pe umeri armura grea, trecând prin clapele grele. Se uită peste focuri, dincolo de vale, spre întunericul coborât în partea cealaltă. Ar fi putut să jure că şi el se uita la ea, că auzea miile de pietre de tocilă în timp ce bestiile stăpânului groazei își ascuțeau ghearele unse cu otravă. Își ridică privirea spre cerul pătat de fum, fuioarele despărțindu-se pentru o clipă, ca să dezvăluie o noapte înstelată. Stăpânul Nordului licări spre ea. Poate ultimul dar al Malei pentru ținuturile acestea – cel puţin, în era asta. Poate o mulțumire pentru Elena și un fel de rămas-bun. Deoarece, pentru Terrasen, pentru Erilea, Elena ar fi pătruns în întunericul etern ce se furişa peste vale ca să obțină o șansă pentru toţi. Pe un fuior de fum care se ridica din vale, Elena trimise o ultimă rugă, pentru ca urmașii nenăscuți ai nopții, moștenitorii poverii care aveau să condamne sau să salveze Erilea, să o ierte pentru ce urma să facă.

Posted in New

Lansare Care dintre noi de Chris Simion

Chris Simion-Mercurian, cunoscuta regizoare și autoare, lansează volumul CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US, un proiect special realizat împreună cu prietena ei Cătălina Flămînzeanu, fotograf, și publicat la Editura Trei. Dialogul dintre cele două artiste va fi moderat de Magdalena Mărculescu, director editorial TREI.

Evenimentul va avea loc marți, 2 octombrie 2018, de la ora 19.00, în cafeneaua librăriei Cărturești Verona.

CARE DINTRE NOI / WHICH ONE OF US este experiența majoră-magică a lui Chris după ce a primi recent diagnosticul de cancer și, în loc să închidă fereastra, a deschis-o larg. Albumul a început ca o joacă între ea și Cătălina, devenind pe parcurs un joc între ea și toată lumea. Chris vede paharul plin și când acesta e gol și scoate din orice suferință sensul, latura izbăvitoare: „Am ieșit pe plus, acest diagnostic mi-a reamintit ce e esențial. Am primit această «boală» ca pe un dar. Nu ca pe o nenorocire. Și am simțit neîncetat că Dumnezeu e cu mine.“

Chris Simion-Mercurian (n. 1977) este absolventă a două facultăți din cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“ (teatrologie în 1999 și regie teatru în 2004). A publicat nouă cărți, printre care Ce ne spunem când nu ne vorbim, 40 de zile, În fiecare zi Dumnezeu se roagă la Mine și Imperativele adolescenței, toate la Editura Trei. În teatru este recunoscută drept o regizoare cu o viziune modernă, inedită și cu un curaj estetic rar. Este inițiatoarea Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD și a proiectului Grivița 53 / G 53 – PRIMUL TEATRU CONSTRUIT ÎMPREUNĂ.

Cătălina Flămînzeanu (n. 1979) este absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj-Napoca. Pasionată de portretistică și fotografie de teatru, este fotograful oficial al Festivalului UNDERCLOUD. A realizat expozițiile „FotografIE cu IE“ și „Mama. Eseu despre iubire“. Convinsă că emoțiile nu cad niciodată în banalitate, Cătălina știe să creeze, pentru cel aflat în fața aparatului foto, acel moment unic de încredere și, totodată, de vulnerabilitate.