Un fragment in premiera pentru voi. Enjoy!

Băieți

X: Te-ai sărutat cu băieți când ai fost în R.D.? C: Fată, termină. Mereu vorbești de băieți.
X: Auzi, dacă nu te-ai sărutat cu nimeni, de ce-ai roșit? C: Xiomara, știi că nu m-am sărutat cu niciun băiat.
Așa cum știu că nici tu n-ai făcut asta.

X: Nu te uita așa la mine. Eu nu sunt mândră că încă nu m-am sărutat cu nimeni. Al dracu’ de rușinos, avem aproape șaișpe ani.

C: Nu spune „dracu’“, Xiomara. Și nu-ți da ochii peste cap la mine. Abia în ianuarie o să faci șaișpe ani.

X: Numa’ zic. Sunt gata să nu mai fiu mironosiță. Să sărut un tip – păi sunt gata să mă furișez cu el după o scară și să-l las să mă pipăie.

C: Doamne Dumnezeule, fată. Nu mai pot cu tine.
Poftim, ia Cartea lui Rut. Învață ce-i cinstea.

X: Nț, nț. Vorbești despre asta într-o biserică, apoi iei numele lui în deșert. Au!

C: Să vezi ce-ți fac dacă nu termini cu prostiile.

Nu știu de ce mi-a fost dor de tine.

X: Poate pentru că te fac să râzi mai mult decât înfumuratele alea de prietene ale tale de la misiune?

C: Nu mai pot cu tine. Termină odată cu grijile astea despre sărutat și despre băieți.
O să-i dai tu de cap.

Caridad și cu mine n-ar trebui să fim prietene

Nu suntem două fețe ale aceleiași monede. Nu crede nimeni, niciodată, că suntem surori.

Nu semănăm deloc, nu gândim la fel. Prietenia noastră n-are nicio logică.

Eu înjur ca un birjar și sunt mereu gata să mă bat. Caridad recită versete din Biblie și e pacifistă.

Eu sunt gata să aflu, într-un final, cum e să fii cu un băiat. Caridad vrea să aștepte până se mărită.

Mie mi-e frică de mama, așa că ascult de ea. Caridad chiar își respectă părinții.

Ar trebui s-o urăsc pe Caridad. Ea e tot ce-și doresc ai mei de la o fiică.
E tot ce eu n-aș putea să fiu niciodată.

Dar Caridad, Twin și cu mine ne știm de când eram în scutece.
Ne ținem zilele de naștere împreună, am fost împreună

în tabere de educaţie religioasă, am petrecut Ajunul Cră- ciunului unii la alții.

Mă cunoaște atât de bine, că nu trebuie să-i explic nimic. Își dă seama cu mult înainte că urmează să fac o criză,

știe când să glumească cu mine, sau când să mă lase să mă descarc,
sau când trebuie să mi se aducă aminte cine sunt.

De cele mai multe ori Caridad nu e mironosiţă. Știe totul despre întrebările pe care le am

despre biserică, și băieți, și mami.
Dar nu-mi zice niciodată că greșesc.

Îmi aruncă o privire de-a ei,
plină de milă, și-mi spune că știe că O să-i dau eu de cap.

Întrebări pe care le am

Dacă n-ar fi regulile ca de pușcărie ale lui mami,
nu știu cine aș fi
când vine vorba de băieți.

E atât de complicat.
De ceva vreme am început să am tot felul de sentimente. Observ băieții mult mai mult ca înainte.

Și băieții mă tot bagă în seamă,
dar parcă simt un sancocho1 de emoții.

O tocăniță cu ingrediente amestecate:
o mână de „sunt flatată că mă cred atrăgătoare“,
o mână de „mi-e teamă că-i interesează doar curul și țâțele mele“
și, presărat pe deasupra, o mână bună de teamă că „o să mă omoare mami“.

Dacă o să-mi placă prea mult de vreun tip și o să devin dependentă de sex
ca Iliana de pe Amsterdam Ave.? Trei copii, niciun tată care s-o ajute,
și bavete pe pereți în locul diplomei de absolvire.

Dacă o să-mi placă prea mult de vreun tip și o să-mi frângă
inima

1 Tocăniță (în sp., în orig.).

și o să ajung furioasă și plină de resentimente ca mami,
exclamând mereu ce de căcat sunt bărbații, chiar și de față cu taică-meu și frate-meu?

Dacă o să-mi placă prea mult de vreun tip și n-o să se-ntâmple nimic din ce-am zis… astea sunt singurele exemple pe care le am.

Cum poate o fată ca mine să-și dea seama ce înseamnă să iubești un tip?

Miercuri, 5 septembrie
Noaptea dinaintea primei zile de școală

În timp ce stau în pat, gândindu-mă la noul an școlar,

Simt cum
îmi întind pielea la maximum.

Simt că nu-mi ajunge nici corpul de amazoană pentru tot ce e înăuntrul meu.

Vreau să mă deschid
ca un ou pe care-l lovești tare de-o muchie.

Profii zic mereu
că fiecare an școlar e un început nou:

dar cred că încă dinainte de ziua asta eu am început deja să fiu.

Joi, 6 septembrie
L.T.

Liceul meu e o clădire din aia de modă veche, din timpul Marii Crize Economice sau așa ceva.

Aici vin copii din toate cele cinci districte, majoritatea cu autobuzul sau trenul,
dar, pentru că școala e în zona mea, eu pot să merg pe jos în zilele frumoase.

L.T. Chisholm e scund și lat, lung de jumătate de cvartal, are cărămidă roșie și o curte îngrădită, unde sunt coșuri
de baschet și bănci.

Nu e ca școala fițoasă pentru genii a lui Twin: cu sticlă și futuristă.
Asta e o școală tipică de cartier și până nu demult

era considerată una dintre cele mai rele din oraș:
bătăi între găști dimineața și afaceri cu droguri în clasă.

Acum nu mai e așa, dar știu sigur
că reputația durează mai mult decât îți ia s-o faci.

Așa că trec prin detectoarele de metal și-mi întorc buzu- narele pe dos
și îi salut pe nume pe agenții de pază și sunt una dintre sutele

care în fiecare zi se cern pe uşi ca făina. Îmi țin capul plecat și nu fac valuri.

Cred că ce vreau să zic e că locul ăsta e un loc, nici sigur, nici nesigur, doar un mod, doar o cale

de-a scăpa.

Doamna Galiano

Nu e cum mă așteptam.
Toți zic despre ea că e foarte strictă și dă mereu
cele mai grele teme.

Așa că m-am așteptat să fie mai în vârstă, o profă taciturnă, cu părul pleoștit,
care se îmbracă la costum
și cu ochelari care-i alunecă pe nas.

Doamna Galiano e tânără, poartă culori deschise și are părul creț natural.
Mai e și scundă – de-a dreptul micuță –,
dar se poartă ca și cum ar fi mare, știi ce zic? De parcă e obișnuită să-și croiască drum prin orice presupuneri se fac despre ea.

Azi am engleză cu ea la primul curs
și, după o oră și un sfert în care spargem gheața și învățăm cum ne cheamă unii pe alții
(doamna Galiano îmi pronunță numele corect din prima), ne dă prima temă:
— Scrieți despre ziua care v-a marcat cel mai tare. Și, deși e abia prima săptămână de școală,

și profii se prefac că sunt de treabă în săptămâna asta, eu simt că doamna Galiano
chiar vrea să știe ce-am de zis.

Aveam nevoie de cineva care să mă ajute să scap de toată tăcerea.